Incontinența urinară este caracterizează prin pierderea involuntară de urină, pierderi care pot arăta disfuncții ale vezicii urinare. Aceste scăpări involuntare de urină pot varia de la scurgeri ocazionale atunci când persoana tușește, strănută sau râde, până la nevoia bruscă și puternică, ce nu poate fi controlată, de a urina.
Incontinența poate să apară la persoane de orice gen, dar, statistic, femeile sunt de cinci ori mai afectate decât bărbații, mai ales odată cu înaintarea în vârstă. Incontinența urinară este o problemă medicală care poate afecta viața socială și profesională, respectiv calitatea vieții.
Urologie la OCH
Tipuri de incontinență urinară
În funcție de cauzele care o produc, la care se adaugă și factorii de risc specifici și simptomele asociate, incontinența urinară poate fi clasificată în:– incontinența urinară de stres, în contextul unei presiuni sau a unui factor de stres (de exemplu mușchi pelvini slăbiți); apare la efort fizic sau la tuse, strănut sau râs și, de regulă, e vorba de scurgeri mici;
– incontinența urinară de urgență apare atunci când creierul comandă golirea vezicii chiar dacă nu este plină și se manifestă prin nevoia imperioasă de a urina imediat (indiferent dacă e zi sau noapte), fiind urmată de pierderi consistente de urină înainte ca persoana să poată ajunge la baie; această situație se datorează în general unor contracții involuntare ale mușchilor vezicii urinare (afectați de leziuni ale creierului sau ale nervilor spinali, de diabet, boli neurologice degenerative, afecțiuni ale prostatei, postmenopauză, substanțe iritante sau infecții urinare);
– incontinența urinară mixtă care combină incontinența de stres cu cea de urgență; apare mai ales la femei (sau la bărbații cărora li s-a îndepărtat prostata);
– incontinența urinară de preaplin este situația în care vezica nu se golește niciodată complet și este asociată cu pierderi de urină, cu sau fără apariția nevoii de a urina – mușchiul vezicii este subactiv (apare la bărbați cu afecțiuni ale prostatei, la femei cu prolaps uterin sau fibroame mari, ori este asociată cu leziuni ale inervației funcționale a vezicii, cauzate, de exemplu de nașteri sau intervenții chirurgicale anterioare, ori de boli precum diabet, scleroză multiplă sau chiar îmbătrânire);
– incontinența urinară funcțională este atunci când aparatul urinar funcționează normal, dar există o altă deficiență mintală (demență) sau fizică (artrită severă) care împiedică persoana să ajungă la timp la baie.
Tumorile ovariene – tipuri, simptome, diagnostic, tratament
Cauze și factori de risc în incontinență urinară
Unele forme de incontinență urinară sunt temporare și dispar în urma tratamentului (de exemplu pentru o infecție urinară). Alte forme se datorează unor probleme pe termen lung. Incontinența urinară poate afecta viața socială, profesională și sexuală a persoanei, îi poate limita activitățile fizice și crește riscul de depresie și anxietate.Incontinența urinară apare mai ales când se produce o slăbire a mușchilor pelvini care susțin vezica și a mușchiului sfincterian care controlează fluxul urinar. Incontinența urinară se asociază în mod frecvent cu modificările hormonale care apar odată cu înaintarea în vârstă sau după menopauză, dar și în timpul sarcinii.
Alte cauze ale incontinenței:
• leziunile nervoase cauzate de diverse afecțiuni (diabet, scleroză multiplă, accidente vasculare cerebrale, boli neurologice degenerative) sau în urma unor traume;
• disfuncții ale vezicii urinare (precum hiperactivitatea vezicii urinare);
• nașterea naturală (care poate duce la prolaps vaginal);
• infecții urinare;
• obstrucții ale tractului urinar (de exemplu pietre la rinichi);
• afecțiuni ale prostatei (cancer sau adenom de prostată; prostatită).
Incontinența urinară poate fi favorizată de:
• sex (femeile au un risc mai mare de a avea mușchii pelvini slăbiți, datorită sarcinilor și menopauzei);
• vârstă;
• exces de greutate (kilogramele suplimentare pun presiune pe vezică și mușchii din jur);
• anumite medicamente (precum diuretice, sedative, antidepresive, relaxante musculare);
• anumite intervenții chirurgicale pelvine (de exemplu histerectomia);
• excesul de alcool sau de băuturi care conțin cofeină, alimente bogate în îndulcitori artificiali și cele acide (tomate, citrice);
• constipația severă;
• tulburările neurologice care afectează nervii care controlează vezica urinară (boala Parkinson, Alzheimer, scleroza multiplă etc.);
• afecțiuni ale prostatei;
• prolapsul vezicii urinare;
• diabetul;
• doze mari de vitamina C.
Menopauza – etapă firească în viața femeilor
Manifestări ale incontinenței urinare și complicații
Scurgerile involuntare de urină sunt principala manifestare a incontinenței urinare. În funcție de cauzele care duc la pierderile de urină, acestea pot să apară în timpul unor activități fizice sau se pot manifesta prin dorința puternică și bruscă de a urina imediat, asociindu-se cu pierderi de urină în diverse cantități. La aceste scurgeri se pot adăuga senzații de presiune la nivelul vezicii sau de golire incompletă, durere pelvină, disconfort la urinare.În timp, poate să apară un risc crescut de apariție a infecțiilor urinare, a iritațiilor locale și disconfort psihic (până la depresie și anxietate).
Diagnostic și tratament în incontinența urinară
Pentru stabilirea diagnosticului, medicul efectuează anamneza pacientului și examenul clinic (ginecologic în cazul femeilor, tușeu rectal în cazul bărbaților), iar investigațiile suplimentare pentru stabilirea diagnosticului pot fi: teste de urină și teste de sânge, ecografie abdominală, cistoscopie, CT și/sau RMN, măsurarea volumului rezidual postmicțional (prin inserarea unui tub subțire în uretră – cateterism).Tratamentul în cazul incontinenței urinare depinde de tipul și severitate acesteia. Va trebui tratată totodată boala subiacentă, pe lângă incontinența urinară. Opțiunile de tratament se împart în: tehnici comportamentale, medicație, utilizarea unor dispozitive și chirurgie.
Între tehnicile comportamentale se numără exercițiile Kegel (de întărire a mușchilor planșeului pelvin și a sfincterului urinar care controlează micțiunea), metoda de reeducare a micțiunilor (prin urinarea nu în funcție de necesitate, ci după un orar prestabilit) și modificări în obiceiurile alimentare (de exemplu evitarea alimentelor care irită vezica urinară). Medicația este prescrisă de medic și se asociază cu tehnicile comportamentale.
În cazurile de incontinență urinară cronică severă se apelează și la montarea unor dispozitive medicale (inele vaginale, catetere uretrale, pesare).
Uneori, poate fi nevoie de proceduri intervenționale mai complexe, chirurgicale, pentru corecția incontinenței urinare.
Tratamentul chirurgical al incontinenței urinare
Pentru tratarea chirurgicală a incontinenței urinare și prolapsului urogenital se apelează la tehnici minim invazive, laparoscopice, cu spitalizare redusă, recuperare rapidă și durere mică.Intervenția chirurgicală în cazul incontinenței urinare la femei este explicată aici de Ș.L. Dr. Ion Dragomirișteanu, doctor în medicină, medic primar urologie, cu competență în uroginecologie.
„Întâlnim tot mai des patologii în sfera genitourinară, patologii care pot fi tratate atât de ginecolog cât și de urolog, și care presupun, de cele mai multe ori, pe lângă tratamentul medicamentos și o intervenție chirurgicală adecvată. Aceste intervenții chirurgicale se pot face astăzi modern, pe cale laparoscopică. De cele mai multe ori intervenția laparoscopică se adresează incontinențelor urinare care deranjează enorm de mult femeile trecute prin patologii urogenitale sau cele care se îndreaptă spre perioada de menopauză.
Intervenția este tocmai pentru a corecta statica pelvină a organelor din pelvis, repoziționându-le cât mai aproape de normalitate, astfel încât să se întrerupă și să se împiedice acest șir de simptome nefavorabile cu care aceste femei se confruntă, respectiv pierderi de urină, de cele mai multe ori. Aceste intervenții chirurgicale sunt minim invazive, nu presupun o traumă exagerată, refacerea survine foarte repede, simptomatologia se remite extrem de rapid, femeile respective observă o îmbunătățire vizibilă a modului în care urinează, având un status fizic foarte bun, astfel încât să își continue activitatea fizică și socio-profesională, fără să mai fie nevoite să suporte inconvenientul purtării tampoanelor sau a mersului des la toaletă.
Aceste intervenții sunt destul de delicate și necesită o pregătire semnificativă, suplimentară, de încă doi ani, a medicului care obține această competență, conform hotărârii Societății de Uroginecologie. Medicii care obțin această competență sunt îndrituiți mai apoi să rezolve această patologie jenantă, neplăcută, cu o rată de succes care poate să meargă până la 100%. Pacientele trebuie să știe că nu pot să fie considerate condamnate să poarte pad-uri și să rămână cu povara incontinenței care le scoate din sfera socio-profesională și că această problemă se poate rezolva și pot să vină la OCH cu toată încrederea, chiar dacă au suferit anterior operații în sfera ginecologică, de tipul histerectomiilor, în sfera perineului sau pe cale vaginală, cu o singură excepție – a persoanelor la care s-au montat bandelete suburetrale pe cale vaginală.
Totodată, e bine să știe că e posibil ca tratamentul medicamentos în cazul incontinenței urinare să nu rezolve situația, uneori se accentuează pierderile de urină sau simptomatologia secundară datorată reacțiilor adverse ale medicamentelor este mult prea greu de suportat, ducând la o afectare suplimentară a calității vieții. Alteori, pur și simplu tratamentul medicamentos nu este recomandat.
Incontinența urinară se poate rezolva, există diverse tehnici operatorii laparoscopice, adresate atât femeilor cu histerectomie cât și celor fără histerectomie în antecedente, astfel încât statusul lor social să fie unul normal, confortabil, adecvat”.
#AducemPerformanțaAcasă
Programați-vă la medic pentru orice problemă medicală, efectuați controale de rutină în mod regulat. Pentru diagnosticarea, evaluarea și îngrijirea potrivită a oricărei afecțiuni, consultați medicii Ovidius Clinical Hospital.La OCH, femeile care se confruntă cu incontinența urinară beneficiază de competența Ș.L. Dr. Ion Dragomirișteanu, care rezolvă pe cale chirurgicală minim invazivă, laparoscopică, această problemă.
OCH este cel mai mare și modern spital privat din Sud-Estul României și oferă o gamă completă de servicii medicale, diagnostic rapid, tratament modern și abordare multidisciplinară. Pacienții pot apela la serviciile OCH atât în Spitalul OCH, cât și la Policlinica OCH Constanța, unde vor fi consultați și tratați de medici cu experiență națională și internațională.
Pentru programări și informații, sunați la 0241 480 400.