och-loader

Dicționar
medical


  • Accidentul vascular cerebral (AVC)

    Accidentul vascular cerebral (AVC) este o urgență medicală, care apare atunci când alimentarea cu sânge a unei părți a creierului este întreruptă sau redusă, împiedicând țesutul creierului să primească oxigen și nutrienți.

  • Adenomul de prostată

    Adenomul de prostată este cea mai frecventă tumoră benignă a bărbatului, după vârsta de 60 de ani, care împiedică, în timp, buna funcționare a sistemului urinar.

  • Albirea dinților

    Albirea dinților presupune îndepărtarea petelor de la nivelul danturii, redarea unei părți din strălucirea de altădată și deschiderea cu mai multe nuanțe a culorii smalțului.

  • Alergia solară

    Alergia solară este o reacție cutanată manifestată la câteva ore de la expunerea la soare și se manifestă prin: piele înroșită și tumefiată, vezicule, mâncărime, posibil frisoane și durere de cap.

  • Anamneza

    Anamneza este totalitatea datelor pe care medicul le obține de la bolnav și aparținători cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc., în vederea stabilirii diagnosticului.

  • Anevrismul de aortă abdominală (AAA)

    Anevrismul de aortă abdominală (AAA) este o afecţiune gravă determinată de slăbirea peretelui aortei, urmată de creşterea diametrului acesteia şi, dacă nu este descoperit şi tratat la timp, se poate rupe, cauzând o hemoragie internă masivă, ce poate fi fatală.

  • Apendicele

    Apendicele este un segment rudimentar al intestinului gros, de formă tubulară, asemănător unui deget, având câțiva centimetri lungime, situat în partea dreaptă inferioară a abdomenului (fosa iliacă).

  • Apendicita acută

    Apendicita acută este o inflamație a apendicelui și una dintre cele mai frecvente cauze de durere abdominală, care poate să apară atât la adulți, cât și la copii, mai ales între 10 și 30 de ani.

  • Artrocenteza

    Artrocenteza este o manevră minim invazivă prin care se evacuează colecții lichidiene sterile saau septice de la nivelul articulațiilor sau se introduc substanțe farmacologice în vederea tratării unor afecțiuni.

  • Artroplastia de șold

    Artroplastia de șold este intervenția chirurgicală prin care se înlocuiește articulația deteriorată, prin proteză artificială din două piese, una pentru bazin și una pentru femur.

  • Aspirația de măduvă osoasă

    Aspirația de măduvă osoasă îndepărtează o cantitate mică de lichid și celule din măduva osoasă.

  • Astmul

    Astmul este o boală inflamatorie a căilor respiratorii, care determină simptome caracteristice: tuse, mai ales noaptea, respiraţie şuierătoare, dificultăţi de respiraţie, senzaţie de constricţie, durere sau presiune la nivel toracic.

  • Ateroscleroza

    Ateroscleroza este acumularea de grăsimi (în special colesterol) și alte substanțe în și pe pereții arterelor, ducând la formarea plăcilor de aterom, ceea ce provoacă îngustarea arterelor și blocarea fluxul sangvin.

  • Audiometria

    Audiometria este o examinare care testează capacitatea unei persoane de a auzi sunete.

  • Baby blues

    „Baby blues” este o perioadă scurtă de dispoziție proastă, de circa trei până la zece zile după naștere, cu emoții fluctuante și plină de lacrimi.

  • Biopsia de măduvă osoasă

    Biopsia de măduvă osoasă îndepărtează o cantitate mică de os împreună cu lichidul și celulele din măduva osoasă.

  • Boala arterială periferică

    Boala arterială periferică la nivelul picioarelor sau al extremităților inferioare reprezintă îngustarea sau blocarea vaselor care transportă sângele de la inimă la picioare, cauzată în principal de acumularea de plăci de grăsime în artere (ateroscleroză).

  • Boala cardiacă reumatismală

    Boala cardiacă reumatismală apare în urma infecției streptococice și afectează miocardul și valvele inimii.

  • Boala cardiovasculară (BCV)

    Boala cardiovasculară (BCV) este un termen general pentru afecțiunile care implică inima sau vasele de sânge. De obicei, BCV este asociată cu o acumulare de depozite de grăsime în interiorul arterelor (ateroscleroză) și un risc crescut de cheaguri de sânge.

  • Boala cerebrovasculară

    Boala cerebrovasculară este o boală a vaselor de sânge care alimentează creierul.

  • Boala coronariană

    Boala coronariană este o boală a vaselor de sânge care alimentează mușchiul inimi.

  • Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

    Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o iritare a esofagului de către acidul gastric care apare când cantitatea de conținut gastric care refulează în esofag este peste limitele normale; apar senzații de arsură și durere la nivelul esofagului, dificultate la înghițire, senzații de greață sau vărsături.

  • Boala hidatică (hidatidoza)

    Boala hidatică (hidatidoza) este o boală cronică dată de dezvoltarea larvei teniei, Echinococcus granulosus, în organismul uman.

  • Camere implantabile

    Camerele implantabile sau cateterele cu cameră implantabilă sunt un sistem de tip Port-a-Cath (PAC), de dimensiuni reduse, care se montează sub piele în cadrul unei intervenții chirurgicale simple cu anestezie locală, sau generală în cazul copiilor, riscurile fiind minime iar pacientul externat chiar a doua zi. Camerele implantabile sunt formate dintr-un rezervor din titan conectat la un cateter din silicon sau poliuretan, introdus în totalitate subcutanat, care permite acces repetat la o venă sau arteră pentru o perioadă îndelungată de timp. Aceste camere au avantajul că se ascund complet sub tegumente, cateterul nefiind vizibil deloc la nivelul pielii.

  • Camerele implantabile sau cateterele cu cameră implantabilă

    Camerele implantabile sau cateterele cu cameră implantabilă sunt un sistem de tip Port-a-Cath (PAC), de dimensiuni reduse, care se montează sub piele în cadrul unei intervenții chirurgicale simple cu anestezie locală, sau generală în cazul copiilor, riscurile fiind minime iar pacientul externat chiar a doua zi. Camerele implantabile sunt formate dintr-un rezervor din titan conectat la un cateter din silicon sau poliuretan, introdus în totalitate subcutanat, care permite acces repetat la o venă sau arteră pentru o perioadă îndelungată de timp. Aceste camere au avantajul că se ascund complet sub tegumente, cateterul nefiind vizibil deloc la nivelul pielii.

  • Cancerul de col uterin

    Cancerul de col uterin (cancer cervical) este cauzat de mutațiile din ADN-ul celular, care duc la creșterea anormală a celulelor din mucoasa colului uterin.

  • Canicula

    Canicula este definită ca un fenomen meteorologic de căldură dogoritoare, în timpul zilei, dar și al nopții, o creştere a temperaturii zilnice cu peste 10 grade Celsius faţă de temperatura medie a zonei respective.

  • Cardiopatiile congenitale

    Cardiopatiile congenitale sunt malformații ale structurii cordului, prezente încă de la naștere.

  • Chistul sebaceu

    Chistul sebaceu este un tip de chist comun, situat sub piele. Este localizat cu predilecţie pe scalp, faţă, trunchi, organe genitale (scrot, labii), dar poate să apară la nivelul oricărei suprafeţe tegumentare. Cauza apariţiei sale este astuparea canalului de evacuare al glandei sebacee, cel mai adesea de către cheratină din piele. Aceasta duce la acumularea secreției glandei (sebum – cu aspect şi miros caracteristic) într-un înveliş în formă de sac, care creşte treptat în dimensiuni. În timp, creşterea volumului sau alte traumatisme, duc la fisurarea sacului şi infectarea conţinutului, care se transformă într-un abces dureros, mai dificil de tratat.

  • Chisturile ovariene

    Chisturile ovariene sunt excrescențe (saci cu lichid) care se dezvoltă pe sau în interiorul ovarelor.

  • Cistita

    Cistita este cea mai întâlnită inflamație a vezicii urinare, cauzată în special de Escherichia coli (E. coli).

  • Colangiopancreatografie endoscopică retrogradă (ERCP)

    ERCP sau "Colangiopancreatografie endoscopică retrogradă" este o procedură endoscopică care ajută la tratarea afecțiunilor biliare și ale pancreasului. Prin aceasta se extrag calculi care au ajuns în căile biliare, se pot dilata stenoze, obstrucții ale căilor biliare, pancreatitie acute sau cronice, icterul mecanic, infecții ale căilor biliare.

  • Colecistectomia laparoscopică

    Intervenție minim invazivă prin care vezicula biliară este îndepărtată fără incizie clasică (chirurgie deschisă).

  • Colica biliară

    Colica biliară este o durere continuă și intensă apărută în etajul abdominal superior, care iradiază înspre coloană, umărul drept sau zona ficatului și care debutează imediat după mese bogate; principala cauză a declanșării colicii biliare este litiaza biliară.

  • Colita

    Colita este o inflamație a intestinului gros, cauzată de numeroși factori, având ca simptome durerile abdominale, balonarea, diarea, dar și oboseală cronică, febră, frisoane, slăbiciune musculară, deshidratare, amețeală, iritabilitate, frecvență urinară scăzută, ulcerații bucale, inflamații la nivelul pielii sau al ochilor, dureri articulare.

  • Colonul

    Colonul, denumit şi intestin gros, este situat în cavitatea abdominală, înconjurând ca un brâu spaţiul în care este situat intestinul subţire, și are lungimea de 1,8 m; se extinde de la cecum la rect și este alcătuit din patru părți: colonul ascendent, colonul transversal, colonul descendent și colonul sigmoid.

  • Conjunctiva oculară

    Conjunctiva oculară este membrana transparentă care acoperă „albul ochiului”, cu rol în protecția și umezirea lui.

  • Conjunctivita

    Conjunctivita („ochi roșii”) este o afecțiune inflamatorie a conjunctivei oculare.

  • Constipația

    Constipația presupune evacuarea cu greutate a materiilor fecale, scaune mai rare sau incomplete.

  • Căpușele

    Căpușele sau ixodidele sunt acarieni care parazitează în mod obligatoriu, dar temporar, la suprafața pielii, reptilele, păsările și mamiferele, inclusiv omul. Acești acarieni ectoparaziți se hrănesc cu sângele gazdelor (sunt hematofagi), după care se desprind de pe corpul parazitat și cad pe sol.

  • Depresia

    Depresia este o tulburare de dispoziție care provoacă un sentiment persistent de tristețe (timp de 2 săptămâni cel puțin) și o lipsă de interes sau plăcere în activitățile plăcute sau plăcute anterior.

  • Depresia postnatală

    Depresia postnatală (postpartum) este o depresie moderată până la severă, care apare la o femeie imediat după ce a născut sau până la un an, ori mai târziu.

  • Depresie bipolară

    Depresie bipolară – persoanele cu tulburare bipolară au perioade de dispoziție scăzută (tristețe, lipsa de speranță, oboseală extremă) care alternează cu perioade în care sunt foarte energice (maniacale).

  • Deshidratarea

    Deshidratarea este o condiție patologică, dată de un dezechilibru hidric: organismul pierde mai multe lichide decât primește.

  • Diabetul zaharat

    Diabetul zaharat este afecțiunea în care nivelul glicemiei (zahărul din sânge) crește peste normal.

  • Diareea

    Diareea este o stare patologică (de obicei de scurtă durată, nu mai mult de câteva zile), manifestată prin eliminarea frecventă de scaune libere, apoase; poate fi asociată cu alte simptome, cum ar fi greața, vărsăturile, durerile abdominale sau pierderea în greutate.

  • Digestia

    Digestia este procesul cheie al sistemului digestiv, prin care, în mod fiziologic, alimentele introduse în organism sunt transformate treptat în substanțe asimilabile.

  • Dismenoree

    Dismenoree înseamnă sindrom dureros, manifestat prin crampe la nivelul abdomenului inferior, a spatelui și a coapselor, înaintea sau în timpul menstruației.

  • Dispareunie

    Dispareunie înseamnă durere puternică, ascuțită manifestată în timpul actului sexual, în zona genitală sau interiorul pelvisului.

  • Dispneea

    Dispneea se manifestă prin respirație dificilă, uneori dureroasă, care se instalează la efort fizic intens sau poate fi o stare patologică, dată de boli (cardiace sau pulmonare) ce se manifestă prin senzația de incapacitate de menținere a respirației sau modificarea ritmului respirației.

  • Disurie

    Disurie înseamnă dificultăți, neregularități și dureri în producerea de urină (adesea asociate cu urgența urinară) și contracția spasmodică dureroasă a sfincterului vezicii urinare (asociată cu necesitatea continuă de a urina).

  • Ecografia fetală

    Ecografia fetală este o tehnică imagistică ce foloseşte ultrasunetele pentru a vizualiza fătul în interiorul uterului. Prin această metodă se pot obţine imagini 2D, 3D, 4D pentru evaluarea creşterii şi maturării fătului și depistarea eventualelor anomalii, astfel efectuându-se trei examinări ecografice importante în trimestrul I, II şi III de sarcină.

  • Ecografie

    Ecografia foloseşte ultrasunete pentru a obţine imagini ale organelor interne şi vaselor sanguine. Acesta este o metodă complet neiradiantă, ieftină şi repetabilă. Ecografia este examinarea de primă intenţie într-un spital de chirurgie, înainte de a recomanda CT sau IRM.

    Ecografia este cea mai utilă examinare imagistică în urmărirea sarcinii, neavând repercursiuni asupra fătului sau mamei. Astfel, se efectuează trei ecografii importante la femeile gravide: în trimestrul I, II şi III de sarcină, fiecare având alt scop (depistarea malformaţiilor fetale, a retardului de creştere intrauterine). Reconstrucţiile 3D şi 4D dau detalii despre faţa bebeluşului, despre structura osoasă a acestuia, dar şi despre funcţia cordului pe durata unei revoluţii cardiace.

    Ecografia este în momentul acesta, ca şi importanţă, a doua metodă de depistare a cancerului de sân, după rezonanţa magnetică. Ecografia sânului poate fi efectuată şi la femeile tinere (la care incidenţa tumorilor mamare este în creştere şi la care mamografia nu are valoare) şi în toate cazurile de incertitudine mamografică. Ecografia musculoscheletală este în plină dezvoltare ca prim pas, înainte de recomandarea unui examen prin rezonanţă magnetică. Ecografia Doppler furnizează informaţii despre fluxul arterial (drept pentru care este indispensabilă înainte de a recomanda o angiografie) şi venos, precum şi a vascularizaţiei din ţesuturile moi inflamate. Ecografia, oferind imagini în timp real, permite radiologului efectuarea unor manevre minim invazive, cum ar fi biopsia. Biopsia mamara ecoghidată este cea mai utilă metodă de diagnosticare histopatologică a tumorilor mamare. Tot prin ghidaj ecografic pot fi aspirate chisturile mamare voluminoase complicate prin inflamaţie sau hemoragie.

  • Electrocardiograma

    Electrocardiograma (ECG sau EKG) este un test comun și nedureros, folosit pentru a detecta rapid problemele cardiace și pentru a monitoriza starea de sănătate a inimii. În timpul electrocardiogramei impulsurile electrice ale inimii sunt culese și înregistrate grafic prin intermediul unor mici electrozi atașați pe piele, în zona pieptului, pe brațe și pe picioare.

  • Embolia pulmonară

    Embolia pulmonară înseamnă o blocare bruscă a unei artere pulmonare cu un cheag de sânge care a plecat de la venele cu tromboză ale piciorului.

  • Escherichia coli

    Escherichia coli (E. coli) sunt un grup mare și divers de bacteri care se găsesc în mediul înconjurător, în alimente și în intestinele oamenilor și animalelor. Deși majoritatea tulpinilor de E. coli sunt inofensive, unele tipuri de E. coli pot provoca diaree, în timp ce altele provoacă infecții ale tractului urinar, boli respiratorii și pneumonie, alte boli.

  • F.A.S.T.

    F.A.S.T. (în engleză) - acronim pentru recunoașterea atacului vascular cerebral:

    Face: fața persoanei, la cererea de a zâmbi, se lasă într-o parte;

    Arms: brațele persoanei, la solicitarea de a le ridica pe ambele deasupra capului, vor reacționa diferit, iar un braț rămâne inert sau mai jos decât celălalt;

    Speech: vorbirea, la cererea de a se formula / repeta o frază simplă este neclară sau ciudată;

    Time: timpul este esențial, sunați de urgență la 112, ca să cereți asistență medicală.

  • Faringita virală

    Faringita virală e o infecţie instalată în partea superioară a gâtului, imediat în spatele limbii, care se manifestă prin durere în gât şi înroşire locală; apare atunci când bolnavul este supus direct acţiunii aerului rece şi foarte rece din locuinţă, iar afară sunt temperaturi ridicate.

  • Fisurile anale

    Fisurile anale sunt rupturi sau crăpături în mucoasa care căptușește anusul, care pot da sângerări sau dureri / spasme în momentul defecației.

  • Furunculul

    Este o afecţiune a pielii care are drept cauză infecţia foliculilor de păr, ce are ca rezultat acumularea locală de puroi şi ţesut necrotic. Mai multe furuncule alăturate pot conflua între ele conducând la formarea de carbunculi. Furunculele se prezintă că noduli cutanati cu conţinut purulent, calzi la atingere şi extrem de dureroşi. În centrul furunculului se poate observă un punct alb sau gălbui prin care se se poate drena spontan puroi. La unele persoane apariţia furunculelor poate fi precedată de senzaţie de mâncărime locală.

    Localizarea cea mai frecventă a furunculelor se face la nivelul spatelui, abdomen, axile, umeri, faţă, nas, coapse şi fesier dar pot apărea şi în alte zone.

  • Gangrena

    Gangrena este moartea țesutului corporal din cauza lipsei de sânge sau a unei infecții bacteriene grave. Gangrena afectează în mod obișnuit brațele și picioarele, inclusiv degetele de la picioare și de la mâini. Poate apărea, de asemenea, în mușchi și în organele din interiorul corpului, cum ar fi vezica biliară.

  • Gastrita

    Gastrita este o inflamație a mucoasei gastrice, care se resimte prin dureri de burtă, indigestie, balonare și stări de greață. Este, cel mai adesea, rezultatul infestării cu un virus (Helicobacter Pylori) care afectează mucoasa stomacului.

  • Gastroenteritele

    Gastroenteritele sunt boli infecțioase caracterizate prin iritarea și inflamarea mucoasei gastrice și/sau a intestinului subțire, în principal din cauza unor virusuri, bacterii, dar și de ciuperci sau paraziți. Principalul simptom în gastroenterite este diareea.

  • Helicobacter Pylori

    Helicobacter Pylori este o bacterie spiralată, mobilă care se dezvoltă în mediul acid existent în tractul digestiv și care erodează mucoasa stomacului sau segmentul proximal al intestinului subțire, duodenul.

  • Hemofilia

    Hemofilia este o tulburare genetică rară în care sângele nu se coagulează normal, deoarece nu are suficiente proteine de coagulare a sângelui (factori de coagulare).

  • Hemoroizi

    Hemoroizii sunt dilataţii venoase localizate la nivelul canalului anal, responsabile pentru durere, sângerări şi un disconfort permanent. Aceştia evoluează în timp, devin astfel din ce în ce mai mari şi se vizualizează ca perniţe roşii-violacee la nivelul orificiului anal.

  • Hemoroizii

    Hemoroizii sunt vene dilatate situate în canalul anal (la nivelul anusului și rectului). Creșterea în dimensiune a acestor vene conduce la îngreunarea circulației venoase, provocând dureri și disconfort.

  • Hepatitele virale

    Hepatitele virale sunt afecțiuni ale ficatului date de virusurile hepatice (A, B, C, D, E, G) care produc o inflamație la nivelul acestui organ.

  • Hernia de disc

    Hernia de disc este o boală a discului intervertebral, cel mai adesea caracterizată prin dureri de spate sau sciatică (durerea la nivelul piciorului determinată de iritarea și/sau compresia nervului sciatic).

  • Hidrocelul

    Hidrocelul este o acumulare de lichid seros în scrot (învelișul care căptușește testiculele).

  • Hiperhidroza

    Hiperhidroza este un răspuns exagerat al glandelor sudoripare, consecinţa fiind creșterea cantităţii de transpirație, peste limita considerată normală. Poate apărea în orice zonă a corpului, însă cel mai des sunt afectate palmele, picioarele și axilele, fiind înrăutățită de căldură și stimuli emoționali.

  • Hipertiroidismul

    Hipertiroidismul este o disfuncție a glandei tiroide care secretă hormoni tiroidieni în exces, determinând o accelerare a proceselor metabolice din organism (glanda tiroidă hiperactivă).

  • Hipotiroidia

    Este una dintre cele mai frecvente afecţiuni tiroidiene caracterizată prin secreţia scăzută sau lipsa hormonilor tiroidieni. Această boală poate afecta toate vârstele, incidenţa maximă fiind între 40-60 ani. Hipotiroidia este mai frecventă la sexul feminin şi poate afecta nou-născuţi, copii, adolescenţi, vârstnici, fiecare grupă de vârstă având particularităţile ei.

  • Hipotiroidismul

    Hipotiroidismul este o disfuncție a glandei tiroide care apare atunci când glanda tiroida nu produce suficienți hormoni tiroidieni (glanda tiroidă lentă).

  • Insuficiența cardiacă

    Insuficiența cardiacă este dată de incapacitatea inimii de a pompa o cantitate suficientă de sânge pentru nevoile țesuturilor și organelor corpului.

  • Insulina

    Insulina este hormonul secretat de celulele beta din pancreas, cu rol în metabolismul glucidelor, care transportă glucoza din sânge către toate celulele.

  • Leucemia

    Leucemia este proliferarea necontrolată (canceroasă) a celulelor precursoare (blaști) ale celulelor albe normale din măduva osoasă și din sânge.

  • Lipomul

    Aceasta este cea mai comună formaţiune benignă a ţesutului celular, reprezintă o proliferare a celulelor ţesutului adipos într-o capsulă fibroasă şi subţire, ce se găseşte, de obicei, chiar sub piele. Acestea se află, de cele mai multe ori, la nivelul trunchiului, gâtului, șoldurilor, părţii superioare a braţelor sau axilă, dar pot apărea oriunde la nivelul corpului. 

  • Litiaza renală

    Litiaza renală („piatra la rinichi”) este o afecțiune frecvent întâlnită la orice vârstă și presupune formarea unor fragmente de minerale la nivelul rinichilor sau al întregului aparat urinar.

  • Litiaza urinară

    Reprezintă apariţia patologică a calculilor în interiorul căilor urinare şi poate fi litiaza căii urinare superioare: litiaza renală şi ureterală sau litiaza căii urinare inferioare: vezica urinară, uretră.

  • Litiază biliară

    Litiază biliară (calculi biliari / „pietre la fiere”) este o afecțiune frecventă, dată de formarea unor depozite întărite de lichid digestiv în vezica biliară.

  • Metabolismul

    Metabolismul este ansamblul proceselor fizice și chimice prin care un organism viu se dezvoltă, se hrănește, produce energie și este capabil să se reproducă.

  • Metabolismul

    Metabolismul este ansamblul proceselor fizice și chimice prin care un organism viu se dezvoltă, se hrănește, produce energie și este capabil să se reproducă.

  • Meteorismul

    Meteorismul se caracterizează prin acumularea de gaze în tractul gastrointestinal, provocând senzația de balonare sau de distensie și duc adesea la disconfort.

  • Metroragiile

    Metroragiile sunt sângerări vaginale neregulate, neasociate cu ciclul menstrual.

  • Migrena

    Migrena este o durere de cap (moderată sau severă), pulsatilă, pe o parte a capului. Este adesea însoțită de greață, vărsături și sensibilitate extremă la lumină și sunet, incapacitate de concentrare sau de efort fizic, tulburări de vorbire, vertij, vedere dublă.

  • Migrena cu aură

    Migrena cu aură este durerea de cap în care există semn de avertizare chiar înainte de debutul migrenei – cu cca. 10-60 de minute –, sub formă de străfulgerări sau puncte de lumină, amorțeli la nivelul brațelor sau picioarelor.

  • Migrena silențioasă

    Migrena silențioasă este o migrenă cu aură, dar fără durere de cap.

  • Măduva osoasă

    Măduva osoasă este țesutul moale și spongios din interiorul majorității oaselor. Celulele imature din sânge se dezvoltă în globule roșii, globule albe și trombocite în măduva osoasă.

  • Neuropatia diabetică

    Neuropatia diabetică este o disfuncție a nervilor periferici, cauzată de dezechilibre metabolice (hiperglicemie).

  • Nodulii tiroidieni

    Nodulii tiroidieni sunt formațiuni palpabile, de formă și consistență diferite, situați la nivelul tiroidei.

  • Nuliparitatea

    Nuliparitatea este absența unei sarcini de-a lungul vieții.

  • Otita externă

    Otita externă (otita înotătorului) este inflamația conductului auditiv extern și/ sau a pavilionului auricular și e provocată de umezeală: apa care rămâne în ureche, după ce pacientul se scaldă în mare sau piscină, favorizează dezvoltarea și înmulțirea bacteriilor.

  • Ovarul

    Ovarul este un organ alcătuit din două glande, cunoscute sub numele de ovare, care împreună cu uterul, trompele uterine (tuburile uterine), vaginul și vulva formează sistemul feminin de reproducere.

  • Pancreasul

    Pancreasul este un organ mic (de circa 15-20 cm, cântărind 80-100 g), cu textură buretoasă și formă de pară alungită, cu rol esențial în digestie și absorbția alimentelor, localizat în partea stângă a cavității abdominale (hipocondrul stâng), sub stomac, în potcoava duodenală.

  • Pancreatita

    Pancreatita este o inflamație a pancreasului, care apare atunci când enzimele pancreatice încep să digere pancreasul (autodigestie).

  • Piciorul diabetic

    Piciorul diabetic reprezintă una dintre cele mai grave complicații ale diabetului, cu impact direct asupra calităţii vieţii bolnavului și se referă la totalitatea modificărilor produse de diabetul zaharat la nivelul piciorului, mai ales la pacienții prost echilibrați. În fazele cele mai avansate, se poate ajunge la gangrenă diabetică, care în mod frecvent e localizată la nivelul unuia sau mai multor degete şi care se poate extinde la întregul picior.

  • Pitiriazis versicolor

    Pitiriazis versicolor (sau tinea versicolor) este o infecție fungică a pielii, provocată de contactarea unei ciuperci; afectează doar stratul superior al pielii.

  • Pneumotorax

    Pneumotoraxul (plămânul colabat) este o afecțiune provocată de pătrunderea aerului în cavitatea pleurală, urmată de colapsul parțial sau total al plămânului.

  • Polipii colonici

    Reprezintă tumori benigne sub forma unor excrescenţe de ţesut care apar la nivelul intestinului gros. Anumite obiceiuri alimentare, printre care o dietă bogată în grăsimi şi săracă în fructe şi legume şi de asemenea, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul, obezitatea, cresc riscul de apariţie a polipilor colonici. Rectocolita ulcero-hemoragică şi boala Crohn (boli inflamatorii cronice intestinale) cresc şi ele riscul de apariție a polipilor colonici.

  • Prostata

    Este un organ glandular ce este dezvoltat sub influența testosteronului și este situat sub vezica urinara, fiind străbătut de uretra prostatică. În mod normal, aceasta are forma unei castane cu diametrul de 3-4 cm și, de obicei, este alcătuită din doi lobi.

  • Radiologie

    Este o ramură a medicinii care foloseşte aparate care cu ajutorul razelor X, a ultrasunetelor şi a câmpului magnetic emit imagini atât ale organelor interne cât şi ale structurilor osoase şi musculare. Examenul imagistic şi radiologic este indispensabil pentru diagnosticarea majorităţii afecţiunilor. 

    Radiologia poate fi împărţită în mai multe subspecialităţi: diagnostică, intervenţională și terapeutică.

    În activitatea de zi cu zi, medicul clinician solicită de obicei mai multe tipuri de examene radiologice: radiografie standard, ecografie, tomografie computerizată sau rezonanţă magnetică, în funcţie de suspiciunea diagnostică, motiv pentru care acesta trebuie să cunoască foarte bine avantajele şi limitele fiecărei metode imagistice.

    Diagnosticul radiologic şi imagistic este adaptat fiecărui pacient în funcţie de vârsta acestuia, sex, funcţia renală pentru a obtine imagini de cea mai înaltă calitate, necesare unui diagnostic de acurateţe.

    Echipamentele radiologice, din ce în ce mai sofisticate şi în continuă dezvoltare, permit un diagnostic clar, evitând expunerea la radiaţii, mai ales în cazul copiilor, prin utilizarea ecografiei sau a rezonanţei magnetice.

    Uneori, efectuarea unui examen radiologic de calitate impune sedarea sau anestezia pacientului (în cazul copiilor mici, a adulţilor agitaţi sau claustrofobi), caz în care medicul anestezist monitorizează confortul şi siguranţa bolnavului.

  • Refluxul gastroesofagian

    Refluxul gastroesofagian este un proces fiziologic normal și apare de mai multe ori pe zi (mai ales după mese voluminoase), prin deplasarea fără efort a conținutului gastric către esofag.

  • Rezonanța magnetică

    Rezonanţa magnetică reprezintă o metodă imagistică care utilizează câmpul magnetic pentru a alinia protonii care apoi sunt bombardați cu unde de radiofrecvență. Este o metodă neinvazivă, neiradiantă ce oferă cele mai fine detalii ale țesuturilor moi și structurilor osteoarticulare ale corpului.

    Rezonanța magnetică s-a dezvoltat mult în ultimii ani de la tehnologia 3D, spectroscopie, tractografie, până la magneți de 3 tesla și 7 tesla. Dezavantajul acestei metode rămâne că pacientul trebuie să tolereze pentru o perioadă de 15-20 minute (per segment) zgomotul aparatului (exista muzică ce favorizează relaxarea pacientului) și faptul că trebuie să rămână complet imobil într-un spațiu limitat. Cea mai mică mișcare a pacientului în timpul examinării determină artefacte de mișcare și face imposibilă interpretarea. Astfel va fi nevoie de repetarea unei secvențe, fapt ce duce la prelungirea examinării.

    Rezonanța magnetică este metodă imagistică de cea mai mare acuratețe în diagnosticarea afecțiunilor articulare, relevând structuri fine cum ar fi tendoane, ligamente, cartilaj articular, meniscuri, motiv pentru care este des solicitată de către medicul specialist ortoped și reumatolog. Este la fel de utilă și pentru medicul specialist neurolog fiind o metodă capabilă să vizualizeze structuri cerebrale și spinale cum ar fi nervul optic și ceilalți nervi intracranieni. Se folosesc protocoale dedicate fiecărui organ și afecțiuni în parte, antene speciale. Examinarea propriu-zisă este efectuată de tehnicieni special pregătiți, iar interpretarea o face medicul radiolog care elaborează un raport scris în 24-48 ore. În camera magnetului nu se intră cu nici un obiect metalic.

    Contraindicații la examinarea IRM o au gravidele în primele trei luni de sarcină, pacienții cu pace-maker și implant cochlear. Nu au contraindicații pacienții cu diverse proteze manufacturate din metale speciale ce nu interferă cu câmpul magnetic. Rezonanța magnetică este în momentul acesta cea mai bună metodă imagistică pentru depistarea cancerului de sân. Aceasta este din ce în ce mai folosită și în diagnosticul prenatal al malformațiilor fetale (în special pentru malformații cerebrale).

    Rezonanța magnetică este o metodă imagistică de top, aflată în plină dezvoltare.

  • Scolioza

    Scolioza este o deformare tri-dimensională a coloanei vertebrale, legată de o rotație a vertebrelor una față de cealaltă, în cele trei planuri ale spațiului (sus-jos, dreapta-stânga, față-spate).

  • Sindromul de intestin iritabil

    Sindromul de intestin iritabil (SII) sau coilonul iritabil este reprezentat de perturbarea cronică a funcției intestinale, caracterizată prin durere sau disconfort abdominal (afecțiune inflamatorie). SII se asociază cu modificări ale tranzitului intestinal: constipaţie, diaree, ori alternanţa lor.

  • Sindromulul de citoliză hepatică

    Sindromulul de citoliză hepatică reprezintă distrugerea celulelor hepatice caracterizată prin creșterea nivelului transaminazelor serice (TGP şi TGO).

  • Sinuzita acută

    Sinuzita acută (rinosinuzita) este o inflamație a mucoasei cavității nazale și a sinusurilor paranazale care poate fi cauzată de o infecție virală sau bacteriană.

  • Sistemul digestiv

    Sistemul digestiv este alcătuit din tractul digestiv și alte organe care ajută organismul să descompună și să absoarbă alimentele, transformându-le în substanțe nutritive (carbohidrații, grăsimile și proteinele); materialele nefolosite sunt eliminate sub formă de fecale. Sistemul digestiv este un tub lung și răsucit care începe de la gură și trece prin esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros și anus.

  • Socul hipertermic

    Șocul hipertermic este o urgenţă medicală, organismul intră în incapacitatea de a-şi menţine temperatura normală, aceasta crescând repede, atingând sau chiar depăşind 40ºC.

  • Steatoza hepatică

    Steatoza hepatică sau ficatul gras este o afecțiune dată de acumularea de grăsime (trigliceride) în exces la nivelul ficatului (peste 5-10% din greutatea organului).

  • Stomatita

    Stomatita este o inflamație a mucoasei cavității bucale (mai accentuată la persoanele care fumează); poate apărea pe limbă, buze sau chiar și pe gingii și cerul gurii și este dureroasă și neplăcută.

  • Terapia TECAR

    Terapia TECAR este o formă de termoterapie endogenă, bazată pe unde radio, cunoscută și sub denumirea de „transfer electric capacitiv și rezistiv”; folosește curenți de înaltă frecvență pentru biostimularea țesuturilor cu rezistivitate diferită.

  • Testul Babeș – Papanicolau

    Testul Babeș – Papanicolau este un examen microscopic morfologic al unui frotiu celular obținut prin exfoliere la nivelul colului uterin, cu scopul de a detecta celule anormale (atipice) care apar în leziunile precanceroase.

  • Testul HPV

    Testul HPV detectează direct prezența tulpinilor de virus HPV; infecția cu HPV este considerată cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală în țările dezvoltate și poate duce la apariția cancerului de col uterin sau laringian.

  • Tiroida

    Tiroida este o glandă endocrină, în formă de fluture, situată în partea antero-laterală a gâtului, în fața traheei, compusă din doi lobi laterali și un istm (mică parte îngustată a glandei) care îi leagă; cântărește aproximativ 30 g la adult. Hormonii tiroidieni influențează cele mai multe funcții ale organismului.

  • Tomografia computerizată (CT)

    Tomografia computerizată (CT) este o metoda neinvazivă ce foloseşte raze X pentru a vizualiza organele interne dar şi structurile osoase. Aparatele noi de înaltă rezoluţie sunt capabile să producă mai multe imagini (16, 64, 320...) la o singură rotaţie a tubului. Aceasta permite radiologului să obţină din ce în ce mai multe detalii ale unor structuri de mici dimensiuni, să realizeze reconstrucţii tridimensionale (3D) sau reconstrucții bidimensionale în alt plan decat cel al achiziţiei. Timpul unei examinari s-a redus semnificativ prin folosirea aparatelor multislice, ceea ce favorizează utilizarea acestei metode la copiii cooperanţi, evitându-se astfel sedarea.

    CT-ul rămâne metoda de elecție pentru explorarea pulmonară. Un avantaj major al CT-ului este faptul că oferă informații despre țesuturile moi, a structurilor osoase și vaselor sanguine în același timp, printr-o singură examinare. Ca examinare, este mai puțin sensibilă la mișcarea pacientului.

    Angiografia CT a arterelor periferice sau coronare înlocuiește cu success angiografia clasică, nefiind o metodă invazivă.

    Computer tomografia oferă imagini în timp real și poate fi folosită pentru ghidarea unor manevre minim invazive (biopsii, aspirare). Un diagnostic corect înlocuiește explorarea chirurgicală sau biopsia chirurgicală. CT-ul este o examinare utilă în diagnosticarea anomaliilor coloanei vertebrale, a celorlalte structuri osoase, articulare, a organelor abdominale, pelvine, pulmonare și cerebrale. Este o metodă de elecție pentru litiaza aparatului urinar și pentru evidențierea calcificărilor din părtile moi. Se folosesc protocoale speciale pentru fiecare zona examinată, adaptate la vârsta și talia pacientului. Se administrează substantă de contrast iodată intravenos, la nevoie, pentru a delimita structurile anatomice, de aceea este important ca pacientul să nu fie alergic la iod, dacă este femeie - să nu fie însarcinată, să nu sufere de o boală tiroidiană sau insuficiență renală.

    Examinarea CT se efectuează după un repaus alimentar de cateva ore. Pot apărea reacții adverse la substanța de contrast iodată cum ar fi: alergia, greața, voma, hipotensiunea arterială.

  • Toxiinfecțiile alimentare

    Toxiinfecțiile alimentare sunt afecțiuni digestive care se datorează consumului de apă și alimente și contaminate cu anumite bacterii, virusuri, paraziți sau substanțe chimice.

  • Tractul urinar

    Tractul urinar este un sistem al organismului uman care îndeplineşte funcţia de eliminare a deşeurilor şi excesului de apă. Poate fi împărţit în tractul urinar superior (rinichi şi uretere) şi tractul urinar inferior (vezica urinară şi uretră, plus prostata la bărbați).

  • Transpirația

    Transpirația este un proces fiziologic firesc și necesar, care permite termoreglarea organismului.

  • Tromboza venoasă profundă

    Tromboza venoasă profundă înseamnă producerea unui tromb (cheag de sânge) într-una dintre venele profunde, de obicei în venele de la gambe, coapse sau pelvis, mai rar în alte părți ale corpului.

  • Tulburare afectivă sezonieră

    Tulburare afectivă sezonieră debutează de obicei la sfârșitul toamnei și la începutul iernii și este o formă specifică a depresiei.

  • Tulburare depresivă majoră

    Tulburare depresivă majoră (depresia majoră, clinică) are simptome intense sau copleșitoare care durează mai mult de două săptămâni și interferează cu viața de zi cu zi.

  • Tulburare depresivă persistentă

    Tulburare depresivă persistentă (distimie) este o formă de depresie în care simptomele sunt mai puțin severe decât în depresia majoră. O persoană este diagnosticată cu distimie atunci când are o stare de spirit depresivă care durează doi ani sau mai mult.

  • Tulburarea disforică premenstruală

    Tulburarea disforică premenstruală este o formă severă de tulburare premenstruală care afectează femeile în zilele sau săptămânile premergătoare menstruației.

  • Tumoarea

    Tumoarea este o masă anormală de țesut în interiorul corpului. Creșterea celulelor tumorale poate fi localizată sau extinsă, inofensivă (benignă) sau malignă.

  • Tumorile ovariene

    Tumorile ovariene reprezintă o patologie frecventă în ginecologie și sunt formațiuni cu caracter benign sau malign, determinate de multiplicarea aberantă a celulelor care intră în alcătuirea ovarelor.

  • Ulcerul peptic

    Ulcerul peptic este o leziune care se dezvoltă în urma distrugerii mucoasei gastrice (ulcer gastric) sau duodenale (ulcer duodenal) de către acidul gastric sau sucurile digestive.

  • Unghia încarnată

    Unghia încarnată este o patologie localizată, de obicei, la degetele mari de la picioare, dată de pătrunderea marginii laterale sau colțului unghiei în pielea de lângă unghie (medical, onicocriptoză).

  • Variola maimuță

    Variola maimuță este o zoonoză virală, adică o boală virală care poate fi transmisă de la animale la om și acum de la om la om, deoarece virusul pare să se fi schimbat recent, prin dobândirea capacității de a se transmite între oameni.

  • Vezica biliară

    Vezica biliară este un organ mic, în formă de pară, situat în partea dreaptă a abdomenului, chiar sub ficat; conține un lichid digestiv numit bilă care este eliberat în intestinul subțire.

  • Vitiligo

    Vitiligo este o afecțiune autoimună care afectează pielea, ducând la zone depigmentate (decolorate) ce pot să apară pe orice parte a corpului, cu o predilecție însă pentru față, ochi, gură, degete și mâini.