Nefrectomia – îndepărtarea totală sau parțială a rinichiului

Nefrectomia este o procedură chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un rinichi. Procedura este necesară în cazul unui cancer de rinichi, a unei tumori benigne (necanceroase), dar și a altor boli de rinichi sau leziuni ale acestor organe pereche.

Nefrectomia se poate realiza și pentru a preleva un rinichi sănătos (fie de la un donator viu, fie de la un donator decedat), pentru a se efectua transplant renal la o persoană care are nevoie de un rinichi funcțional.

Nefrectomia radicală (completă) presupune îndepărtarea întregului rinichi și, adesea, a unor structuri suplimentare, cum ar fi o parte din ureter (tubul care leagă rinichiul de vezica urinară), glanda suprarenală sau ganglionii limfatici.

Nefrectomie parțială, numită și operație de conservare a rinichilor, presupune îndepărtarea țesutului bolnav din rinichi și conservarea țesutului sănătos.

Cel mai adesea o nefrectomie este efectuată pentru a trata cancerul de rinichi sau pentru a îndepărta o tumoare necanceroasă (benignă). În unele cazuri, o nefrectomie este efectuată pentru a trata un rinichi bolnav sau grav afectat de cu totul altceva decât o tumoră (malignă sau benignă).

Chirurgul urolog poate efectua nefrectomia printr-o singură incizie în abdomen sau în lateral (nefrectomie deschisă) sau printr-o serie de incizii mici în abdomen cu ajutorul unei camere și a unor instrumente mici (nefrectomie laparoscopică).

În unele cazuri, aceste proceduri laparoscopice sunt efectuate cu ajutorul unui sistem robotic. În cazul chirurgiei robotice, chirurgul stă la o consolă de lângă masa de operație și controlează brațul camerei și brațele mecanice, de care sunt atașate instrumente chirurgicale care lucrează în interiorul corpului pacientului.

Cei mai mulți oameni au doi rinichi, așezați în cavitatea abdominală, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, sub diafragmă. Sunt înveliți în câte o capsulă și, împreună cu glandele suprarenale, sunt protejați de un strat de grăsime, mai gros spre regiunea spatelui. Urina este eliminată prin două uretere în vezica urinară și apoi prin uretră în exterior.

Rinichii sunt importanți pentru buna funcționare a organismului uman:

• produc urina;
• filtrează deșeurile și excesul de lichide și electroliți din sânge;
• mențin nivelurile adecvate de minerale în fluxul sangvin;
• produc hormoni care ajută la reglarea tensiunii arteriale și care influențează numărul de globule roșii din sânge.

„O nefrectomie parțială sau radicală poate fi necesară pentru a îndepărta țesutul renal grav afectat, cicatrizat sau nefuncțional din cauza unei leziuni traumatice sau a altor boli, dar cel mai adesea din cauza existenței unei tumori (canceroase). În momentul în care se impune nefrectomia pentru un rinichi (sau ambii), decizia cu privire la cât de mult țesut renal trebuie îndepărtat depinde de mai mulți factori:

– dacă tumoarea este limitată la rinichi;
– dacă boala canceroasă afectează țesutul din apropiere;
– dacă există mai mult de o tumoare;
– cât de mult din rinichi este afectat;
– cât de bine funcționează celălalt rinichi;
– dacă există alte boli care afectează funcția renală;
– cum este funcția generală a rinichilor.” explică dr. Ozgun Osman, medic specialist urologie în cadrul spitalului OCH.

Urologul va lua o decizie pe baza rezultatelor testelor imagistice (CT, RMN, ecografie) și a stării generale de sănătate a pacientului.

Nefrectomia este, în general, o procedură sigură. Dar, ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, nefrectomia implică un risc potențial de complicații, cum ar fi:

• sângerare;
• infecție;
• leziuni ale organelor din apropiere.
Rareori, pot să apară alte probleme grave.

„Complicațiile pe termen lung ale unei nefrectomii se referă la problemele potențiale de a trăi cu mai puțin de doi rinichi compleți și pe deplin funcționali. Deși funcția renală generală scade după o nefrectomie, țesutul renal rămas funcționează de obicei suficient de bine pentru o viață sănătoasă și de calitate.” a adăugat dr. Osman.

Problemele care pot apărea în cazul unei funcții renale reduse pe termen lung includ:

– tensiune arterială mărită (hipertensiune arterială);
– boală cronică de rinichi.

Riscurile și complicațiile potențiale depind de tipul de operație, de motivele intervenției chirurgicale, de starea generală de sănătate a pacientului și de multe alte aspecte, inclusiv de expertiza și experiența chirurgicală, de aceea e bine ca pacientul să aleagă urologul, echipa medicală și spitalul care oferă cele mai bune șanse pentru starea sa de sănătate.

Beneficiile chirurgiei minim invazive în urologie

Procedura de nefrectomie se efectuează sub anestezie generală. De asemenea, pacientul va avea montat cateter urinar (un mic tub care drenează urina din vezica urinară), înainte de operație. Procedura nefrectomiei variază, în funcție de modul în care se efectuează operația și de cantitatea de rinichi care este îndepărtată.

• Operația laparoscopică este minim invazivă și presupune incizii mici în abdomenul pacientului, precum și timp de recuperare mai scurt.

• Într-o nefrectomie deschisă, chirurgul face o tăietură (incizie) de-a lungul părții laterale sau pe abdomenul pacientului. Această abordare deschisă permite chirurgilor să efectueze unele operații care încă nu pot fi efectuate în siguranță cu abordări mai puțin invazive.

Într-o nefrectomie radicală, chirurgul îndepărtează întregul rinichi, țesuturile grase din jurul rinichiului și o porțiune din tubul care leagă rinichiul de vezica urinară (ureter). Chirurgul poate îndepărta glanda suprarenală care se află deasupra rinichiului, dacă o tumoare este aproape de glanda suprarenală sau o implică. În unele cazuri, sunt îndepărtați și ganglionii limfatici sau alte țesuturi.

Într-o nefrectomie parțială – operație de conservare a rinichilor – chirurgul îndepărtează o tumoare canceroasă sau țesutul bolnav și lasă înăuntru cât mai mult țesut renal sănătos posibil.

Timpul de recuperare după procedură și durata șederii în spital depind de starea generală de sănătate a pacientului și de tipul de nefrectomie efectuată. Cateterul urinar rămâne la locul lui pentru o perioadă scurtă de timp.

Cel mai probabil pacientul va fi încurajat să înceapă activități ușoare, de zi cu zi, de îndată ce se va simți capabil, dar va trebui să evite activitățile intense sau ridicarea de greutăți timp de câteva săptămâni. Pentru majoritatea pacienților, aceste proceduri nu afectează calitatea vieții – odată ce s-au recuperat complet, își pot relua rutina și activitățile obișnuite.

Majoritatea oamenilor pot funcționa bine cu un singur rinichi sau cu un rinichi întreg și o parte din al doilea.

Persoanele aflate în această situație vor efectua controale periodice pentru a monitoriza factori legați de funcția renală:

– tensiunea arterială (scăderea funcției renale poate crește tensiunea arterială, iar tensiunea arterială ridicată poate, la rândul ei, să afecteze rinichiul);
– nivelul proteinelor din urină (proteinurie – poate indica leziuni renale și o funcție renală deficitară);
– filtrarea deșeurilor (rata de filtrare glomerulară este o măsură a eficienței cu care rinichiul filtrează deșeurile; testul se efectuează cu o probă de sânge pentru a măsura nivelul de creatinină. O rată de filtrare redusă indică o scădere a funcției renale);

Premieră medicală în Dobrogea. Medicii de la OCH au extirpat un rinichi laparoscopic

După o nefrectomie sau nefrectomie parțială, este posibil ca pacientul să aibă o funcție renală normală. Pentru a păstra această funcție renală normală, medicul va recomanda o dietă sănătoasă, activitate fizică zilnică (dar fără risc de accident) și controale regulate pentru a monitoriza sănătatea rinichilor.

Dacă pacientul dezvoltă o boală renală cronică (funcție renală redusă) după nefrectomia completă sau parțială, medicul va recomanda modificări suplimentare ale stilului de viață, inclusiv (posibile) modificări ale dietei și tratament medicamentos.

De reținut: pacientul cu boală cronică de rinichi va acorda o atenție sporită medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală (informarea corectă a medicului prescriptor e esențială!), dar mai ales la cele eliberate fără prescripție medicală!