Cele mai frecvente afecțiuni digestive

Sistemul digestiv are un rol vital în buna funcționare a întregului organism. Ne bazăm pe sistemul digestiv să transforme (mecanic și chimic, prin masticație și procese digestive) hrana pe care o înghițim în vitamine, minerale, nutrienți și alte substanțe necesare pentru supraviețuire, precum și să elimine substanțele toxice din organism.

În alcătuirea sistemului digestiv intră tubul digestiv (cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros) și glandele anexe (cele salivare, ficatul, pancreasul). Procesul cheie al acestui sistem este digestia. Hrana se descompune în gură (cavitatea bucală). Produsele lichide se mixează cu saliva și ajung direct în stomac. Produsele solide sunt transformate în bolul alimentar care, cu ajutorul salivei și al limbii, prin înghițire, trece spre faringe și esofag; prin contracții (peristaltism), ajunge în stomac.

Stomacul este partea cea mai dilatată a tubului digestiv; este situat în stânga cavității abdominale, sub mușchiul diafragmei și are forma literei „J”. Odată ce alimentele ajung aici, ele sunt transformate de către sucul gastric. În stomac are loc și un proces de sterilizare parțială a alimentelor (se distrug germenii infecțioși, sub acțiunea unor enzime și a acidului clorhidric). Din stomac, compostul rezultat (chim gastric) ajunge în intestinul subțire. Aici se absorb în sânge majoritatea nutrienților. Intestinul subțire e conectat cu intestinul gros prin valva ileo-cecală. În intestinul gros, resturile alimentare sunt solidificate și pregătite pentru excreție.

Zilnic, glandele salivare produc aproximativ 1.000 ml de salivă, care conţine electroliţi, apă şi amilază salivară. Este bine ca alimentele să fie mestecate de 25-40 de ori, pentru a se amesteca cu saliva.

Pancreasul este o anexă a tubului digestiv, cu funcție mixtă, endocrină (secretă hormoni: insulină și glucagon) și exocrină (produce sucul pancreatic, ce participă la digestie).

Ficatul este cel mai mare organ intern, cu rol complex și esențial în organism: reglează compoziția sângelui, prelucrează nutrienții absorbiți de organism, ajută la detoxifiere.

Ce sunt hepatitele virale și cum ne ferim de ele

„În ultimii ani, mai ales datorită modificării stilului de viață (alimentație, factori de mediu toxici, suprasolicitare) ne confruntăm tot mai des cu probleme de sănătate ce țin de domeniul gastroenterologiei”, precizează dr. Geilan Elmi, medic specialist gastroenterologie.

Bolile gastrointestinale afectează tractul gastrointestinal (de la gură la anus). Există două tipuri de afecțiuni: funcționale și structurale.

Bolile funcționale sunt cele mai frecvente probleme care afectează tractul gastro-intestinal (inclusiv colonul și rectul): constipația, gastrita, boala celiacă, sindromul colonului iritabil, calculii biliari, toxiinfecția alimentară, flatulența, balonarea, boala de reflux gastro-esofagian (BRGE), diareea. La aceste afecțiuni, simptomatologia gastrointestinală nu poate fi susținută prin investigații de laborator sau imagistice care sunt normale.

Factori declanșatori ai bolilor digestive funcționale:
– o dietă săracă în fibre;
– sedentarism;
– călătorii sau alte schimbări în rutină;
– consum de produse lactate în cantități mari;
– stres;
– alergii alimentare;
– folosirea în exces a medicamentelor antidiareice;
– anumite medicamente: antiacide, antidepresive, analgezice puternice.
– sarcina.

Bolile gastrointestinale structurale sunt acelea în care intestinul gros arată anormal la examinare și, totodată, nu funcționează corespunzător. Uneori, anomalia structurală trebuie îndepărtată chirurgical. Exemplele obișnuite de boli gastrointestinale structurale includ stricturi, stenoză, hemoroizi, boli diverticulare, polipi de colon, cancer de colon și boli inflamatorii intestinale.

Cele mai frecvente simptome întâlnite în afecțiunile gastrointestinale sunt reprezentate de:
• durere abdominală;
• balonare;
• regurgitații;
• pirozis (senzație de arsură în piept și în gât);
• tulburări de tranzit intestinal;
• scaune cu sânge;
• scădere ponderală;
• fatigabilitate;
• mărirea în volum a abdomenului;
• colorație galbenă a tegumentelor;
• modificări ale transaminazelor.

Boli gastrointestinale frecvente:

• Stomatita este o inflamație a mucoasei cavității bucale (mai accentuată la persoanele care fumează). Poate apărea pe limbă, buze sau chiar și pe gingii și cerul gurii și, deși nu pare o afecțiune severă, este dureroasă și neplăcută. Există două tipuri de stomatită: aftoasă și herpetică. Pacientul se confruntă cu durere și disconfort la masticație, vorbire și înghițire, iar aceste stări pot fi completate și de senzația de arsură și halenă (respirație urât mirositoare).

• Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o iritare a esofagului de către acidul gastric. Refluxul gastroesofagian este un proces fiziologic normal și apare de mai multe ori pe zi (mai ales după mese voluminoase), fără să producă simptome sau leziuni ale mucoasei esofagiene. BRGE apare când cantitatea de conținut gastric care refulează în esofag este peste limitele normale, ceea ce duce la simptome, asociate sau nu cu leziuni esofagiene (esofagită). Pacientul are senzații de arsură și durere la nivelul esofagului, dificultate la înghițire, senzații de greață sau vărsături.

• Gastrita este o inflamație a mucoasei gastrice, care se resimte prin dureri de burtă, indigestie, balonare și stări de greață. Apariția gastritei în organism este, cel mai adesea, rezultatul infestării cu un virus (Helicobacter Pylori) care afectează mucoasa stomacului. Poate fi contractat ușor, prin intermediul unor elemente de uz comun, cum ar fi apa, alimentele, saliva sau din cauza unei igiene precare.

• Gastroenteritele sunt boli infecțioase caracterizate prin iritarea și inflamarea mucoasei gastrice și/sau a intestinului subțire. Etiologia este determinată în principal de virusuri, bacterii, dar și de ciuperci sau paraziți. Principalul simptom în gastroenterite este diareea. Mai pot apărea greață, vărsături, dureri abdominale, febră, deshidratare, lipsă de energie.

• Ulcerul presupune pierderea integrității mucoasei (stratul intern al tubului digestiv) într-o zonă limitată a stomacului sau duodenului. H. Pylori și medicamentele antiinflamatoare produc peste 90% dintre ulcere. Manifestarea principală a ulcerului este durerea abdominală, în capul pieptului, calmată de antiacide sau antisecretorii gastrice. Alte simptome: senzație de arsură, de foame, scaune de culoare neagră (cu miros neplăcut), uneori greață și vărsături.

• Constipația presupune evacuarea cu greutate a materiilor fecale, scaune mai rare sau incomplete. Constipația este cauzată, de obicei, de lipsa fibrelor alimentare din dietă sau de o întrerupere a rutinei sau dietei obișnuite. Constipația determină încordarea sau forțarea unei persoane în timpul defecației și ar putea include scaune mici, dure care uneori poate cauza probleme anale, cum ar fi fisuri și/sau hemoroizi.

• Sindromul colonului iritabil (SCI), numit și colon spastic, colon iritabil sau stomac nervos, este o afecțiune funcțională în care mușchiul colonului se contractă mai mult sau mai rar decât normal. Anumite alimente, medicamente și stresul emoțional sunt câțiva factori care pot declanșa SCI. Simptomele includ dureri abdominale și crampe, gaze în exces, balonare, modificări ale tranzitului intestinal (scaune mai dificil de eliminat sau mai moi, ori necesitatea imperioasă de a defeca).

• Hemoroizii sunt vene dilatate situate în canalul anal (la nivelul anusului și rectului). Creșterea în dimensiune a acestor vene conduce la îngreunarea circulației venoase, provocând dureri și disconfort. Există două tipuri de hemoroizi: interni (localizați în interiorul rectului) și externi (se pot dezvolta sub piele, în jurul anusului).

Hemoroizii—cauze și tratament

• Fisurile anale sunt rupturi sau crăpături în mucoasa care căptușește anusul. Cea mai frecventă cauză a unei fisuri anale este eliminarea scaunelor foarte dure sau mai consistente. Persoana afectată simte durere în momentul defecației; apare sângerarea. Uneori se pot resimți spasme la nivelul sfincterului anal, după evacuarea intestinală.

Diverticulita – simptome, tratament, prevenție

• Colita este o inflamație a intestinului gros, cauzată de numeroși factori, având ca simptome durerile abdominale, balonarea, diarea, dar și oboseala cronică, febră, frisoane, slăbiciune musculară, deshidratare, amețeală, iritabilitate, frecvență urinară scăzută, ulcerații bucale, inflamații la nivelul pielii sau al ochilor, dureri articulare.

Există mai multe tipuri de colită: infecțioasă (cauzată de bacterii, virusuri, paraziți); inflamatorie (cauzată de boala Crohn, consum crescut de zahăr sau proteine); ischemică (cauzată de întreruperea fluxului sangvin în intestinul gros); de radiație (după radioterapie); alergică (datorată alergiei la lapte).

Operația laparoscopică a unei tumori de colon cu echipamente performante

• Colica biliară este o durere continuă și intensă apărută în etajul abdominal superior, care iradiază înspre coloană, umărul drept sau zona ficatului și care debutează imediat după mese (mai ales cele bogate cantitativ, cu multe grăsimi animale, dulciuri rafinate, prăjeli, sosuri). Disconfortul durează 15-30 de minute și pe lângă durere pot să apară vărsături, greață, transpirație, stare febrilă (sau chiar febră). Principala cauză a declanșării colicii biliare este litiaza biliară – calculi formați în bilă care pot bloca evacuarea sucului biliar, ducând la distensie și tensiune în pereții vezicii biliare.

Litiaza biliară sau pietrele la fiere se tratează minim invaziv la Ovidius Clinical Hospital

• Hepatitele virale sunt afecțiuni ale ficatului date de virusurile hepatice (A, B, C, D, E, G) care produc o inflamație la nivelul acestui organ. Funcția hepatică este afectată ca urmare a multiplicării virusului în celulele hepatice. După infectare, urmează o perioadă de incubație a virusului, de câteva săptămâni (între 2 până la 6/8 săptămâni), după care urmează faza simptomatică (acută) a bolii, manifestată prin oboseală, stări pseudo-gripale, febră, dureri articulare, musculare, digestive, greață, vărsături, icter, urină colorată, putând să se ajungă chiar la insuficiență hepatică, sângerări ale nasului sau ale gingiilor, alterarea stării de conștiință, iritabilitate. Dacă pacientul este asimptomatic o lungă perioadă de timp (peste 6 luni), hepatita se cronicizează, iar diagnosticul este pus în stadiul de ciroză hepatică.

• Steatoza hepatică sau ficatul gras este o afecțiune dată de acumularea de grăsime (trigliceride) în exces la nivelul ficatului (peste 5-10% din greutatea organului). Steatoza hepatică poate fi de cauză alcoolică, de cauză non-alcoolică sau de sarcină (foarte rar întâlnită). Steatoza poate fi însoțită și de o inflamație a ficatului (steatohepatită). Ficatul gras poate apărea ca urmare a abuzului de alcool sau (non-alcoolic) la pacienții cu sindrom metabolic (diabet zaharat sau prediabet, obezitate, colesterol și trigliceride crescute, hipertensiune arterială).

În fazele de început, ficatul gras nu prezintă simptome, acestea apar în stadiu avansat. Primele manifestări care ar trebui să ridice un semn de întrebare și să trimită pacientul la medic sunt oboseala nejustificată, o stare de slăbiciune generală, pierderea a apetitului, scăderea în greutate, confuzie, greață. Creșterea în volum a ficatului este deja un stadiu evoluat al steatozei hepatice, când pot să apară dureri abdominale în partea dreaptă, pete maronii pe piele, retenție de apă la nivelul picioarelor, chiar hemoragii gastro-intestinale.

Pentru menținerea unei sănătăți digestive optime, respectați câteva indicații de stil de viață sănătos:

– hidratați-vă;
– mestecați hrana cât mai bine, fără să vă grăbiți;
– luați mesele la ore fixe; nu săriți niciuna dintre mese principale;
– asigurați-vă că dieta dumneavoastră conține fructe, legume și cereale integrale;
– evitați să consumați produse procesate, dulciuri și alcool;
– practicați exerciții fizice regulate (plimbare zilnică);
– spălați-vă des pe mâini;
– dacă aveți peste 45 de ani, efectuați screening de cancer colorectal.

„Gastroenterologia este o ramură în continuă dezvoltare. Pentru o evaluare cât mai completă, se recomandă un consult gastroenterologic asociat, în funcție de simptomatologie și de investigații suplimentare: biologice (analize de laborator), ecografie abdominală și evaluări endoscopice (endoscopie superioară și colonoscopie)”, spune dr. Geilan Elmi, medic specialist gastroenterolog.