Angiografie – procedură de investigare a vaselor de sânge. Tipuri de angiografie

Angiografia este o procedură medicală non-chirurgicală, minim invazivă, nedureroasă, ce se efectuează cu ajutorul razelor X, pentru a se examina vasele de sânge, cu ajutorul unor substanțe de contrast eliberate direct în sistemul circulator prin intermediul unui cateter. Imaginile generate în timpul unei proceduri de angiografie sunt cunoscute sub numele de angiograme.

Angiografia oferă informații despre anatomia vaselor de sânge, permite evaluarea dimensiunii și calibrului lumenului (spațiul din interior), identifică blocajele, îngustările sau dilatările vasului de sânge, ori prezența plăcilor de ateroscleroză; totodată, permite distingerea unei disecții arteriale sau prezența unei malformații arteriovenoase.

În cadrul aceleiași investigații, prin intermediul cateterului, este posibil ca să fie combinat atât diagnosticul, cât și tratamentul unor afecțiuni ale vaselor de sânge, astfel încât, în unele cazuri, se poate înlocui intervenția chirurgicală.

Angiografia permite practicarea angioplastiei (dilatarea unui vas) și stentării (introducerea unui stent), a embolizării (ocluzia terapeutică a unui vas) sau injectarea pe cale intravasculară a medicamentelor anticanceroase (chimioterapie in situ prin radiologie intervențională).

Angiografie periferică – procedură de diagnostic și tratament

Pe lângă examinarea cu raze X, angiografia mai folosește următoarele tehnici radiologice: computer tomografia (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN), cu sau fără substanță de contrast.

Cateterul (un tub mic, flexibil) este introdus de medic într-un vas de sânge, prin puncționarea pielii la nivel inghinal (artera femurală – este un punct universal către orice zonă vascularizată a corpului), la încheietura mâinii sau plica cotului, la nivelul arterei carotide sau a vaselor membrelor inferioare. Substanța de contrast provoacă o senzație trecătoare de căldură, este de regulă pe bază de iod și poate produce reacții alergice (trecătoare: mâncărimi, erupții cutanate; șoc anafilactic); permite observarea fluxului sangvin (captat de razele X).

Coronarografia (angiografia coronariană)

Angiografia necesită o spitalizare de 24 până la 48 de ore și se practică sub anestezie locală; durează de la 30 de minute până la circa două ore, iar pacientul este conștient. Locul de puncționare arterială se monitorizează pe o durată de 24 de ore și rămâne sub pansament compresiv în această perioadă; pot să apară hematoame, sângerări sau vânătâi. Pacientul nu mănâncă și nu bea după miezul nopții, când începe ziua efectuării testului; medicul care va efectua investigația va spune fiecărui pacient în parte ce anume din medicația curentă va lua sau va omite (și pe ce perioadă de timp). În vederea verificării stării pacientului, la internare se vor face teste de sânge, electrocardiogramă și, posibil, investigații imagistice (sau pacientul le prezintă deja pe cele efectuate înainte de internare).

Investigația se efectuează în laboratorul de angiografie, care este precum o sală de operații, sterilă și dotată cu aparatura necesară (angiograf). Imaginile captate pe ecranele angiografului arată obstacolele aflate în calea fluxului normal al sângelui, iar pacientul este informat pe loc de medicul intervenționist.

În funcție de segmentul vascular explorat, se deosebesc următoarele tipuri de angiografie:

• coronariană (explorarea arterelor coronare care hrănesc mușchiul inimii);
• cerebrală (verificarea vaselor de sânge din creier);
• periferică (examinează membrele superioare și inferioare);
• pulmonară;
• mezenterică;
• hepatică;
• spelnică;
• renală;
• uterină.

Un nou succes al Laboratorului de Cardiologie Intervențională OCH

Angiografia este utilizată la diagnosticarea și/sau tratarea diferitelor patologii care afectează vasele de sânge. Este indicată în:

– examinarea arterelor coronare (pentru stentare sau în vederea efectuării unor intervenții chirurgicale);
– detectarea plăcilor de ateroscleroză de la nivelul arterelor carotide (care pot duce la accident vascular cerebral);
– detectarea plăcilor de ateroscleroză la nivelul membrelor inferioare (artropatie cronică obliterantă a membrelor inferioare);
– evaluarea obstrucției arterelor;
– identificarea anomaliilor vasculare (anevrisme, în special la nivelul arterei aorte) sau a unor malformații congenitale ale vaselor de sânge;
– identificarea anevrismelor arteriale (la nivelul creierului);
– identificarea malformațiilor arterio-venoase;
– examinarea arterelor pulmonare (pentru depistarea unor malformații arterio-venoase pulmonare sau embolii pulmonare);
– vizualizarea arterelor renale (în stenozele de arteră renală sau în vederea unui transplant renal);
– evaluarea leziunilor apărute la nivelul vaselor de sânge după un traumatism;
– evaluarea fluxului sangvin în cazul vaselor care irigă unele tumori.

De reținut: pentru că se poate alege vasul de sânge în care se introduce cateterul, este posibilă selectarea unor ramuri și artere mici care irigă zone anatomice specifice sau tumori (angiografie supraselectivă).

Pe lângă rolul său în investigare și diagnosticare, angiografia cu cateter își aduce aportul în abordarea terapeutică, astfel că pacientul poate evita intervenții chirurgicale care îl supun unor riscuri crescute. Dacă totuși este nevoie de intervenție chirurgicală, imaginile obținute prin angiografie oferă chirurgului informații esențiale.