Bronhoscopia – metodă exploratorie și de tratament

Bronhoscopia este metoda minim invazivă de examinare vizuală a căilor aeriene de la nivelul plămânilor, cu ajutorul bronhoscopului, în scop diagnostic și terapeutic. Această procedură este efectuată de un medic pneumolog care a obținut competența în bronhoscopie.

În timpul bronhoscopiei, un tub subțire (bronhoscop) este trecut prin nas sau gură (mai rar prin traheostomie), pe gât și în plămâni. Această tehnică endoscopică permite vizualizarea căilor respiratorii. De obicei, investigația presupune folosirea unui bronhoscop flexibil – un tub subțire, îndoit, cu o lumină și o cameră mică la un capăt, de grosimea unui creion; în unele cazuri (cum ar fi de exemplu situația în cre un obiect a blocat căile respiratorii), medicul poate fi nevoit să folosească un bronhoscop rigid.

Când este indicată bronhoscopia

Investigația este recomandată pacienților care prezintă tuse persistentă, eventual cu hemoptizie (expectorație cu sânge), răgușeală cronică, respirație îngreunată sau șuierătoare (mai ales la nivelul toracelui), o infecție respiratorie (bronhopneumonii bacteriene / fungice etc.) sau pe a căror radiografii toracice sau alt test imagistic a apărut o leziune neobișnuită („pată pe plămâni”), ori pentru evaluarea ganglionilor limfatici (parte a sistemului imunitar) din apropierea plămânilor.

Bronhoscopia poate fi utilizată și pentru a obține mostre de mucus sau țesut, pentru a îndepărta corpuri străine sau alte blocaje din căile respiratorii sau plămâni sau pentru a oferi tratament pentru probleme pulmonare (de exemplu montare de stenturi, pentru a menține căile respiratorii deschise).

Această investigație este folosită în mod uzual pentru diagnosticarea și stadializarea cancerului (pentru biopsie).

Ce pregătire este necesară înainte de bronhoscopie?

Pacientul va posti – nu va mânca și nu va bea nimic cu circa 6-8 ore înainte. Dacă suferă de afecțiuni care necesită tratament anticoagulant sau orice alt tratament care trebuie oprit, medicul îi va indica perioada de întrerupere a acestuia sau, după caz, timpul necesar între administrarea tratamentului (insulină de exemplu) și perioada cea mai potrivită pentru a efectua investigația. De principiu, la discuția preliminară bronhoscopiei, pacientul va informa medicul pneumolog asupra alergiilor cunoscute și a întregului său istoric medical. Cel mai probabil va efectua câteva analize de rutină: spirometrie, electrocardiogramă, analize de sânge.

De reținut: în mod ideal, fumătorii nu vor fuma cu două zile înainte de bronhoscopie, pentru a scădea posibilitatea apariției tusei în timpul procedurii.

Investigația presupune administrarea de sedativ sau anestezie, de aceea pacientul trebuie să vină la spital însoțit, pentru a se putea mai apoi întoarce acasă în siguranță.

Ce se întâmplă în timpul unei bronhoscopii?

Întreaga procedură de bronhoscopie durează, de obicei, între 5 și 10 minute, în funcție de complexitatea cazului, de cât de cooperant este pacientul, de manevrele necesare. De obicei, procedura se efectuează în spital ca procedură ambulatorie, cu bronhoscopul flexibil, în scop mai ales diagnostic.

În timpul unei bronhoscopii, pacientul va fi întins pe un pat sau pe o masă, cu capul ridicat; va fi perfuzat, pentru a se administra un sedativ (care ajută la relaxare). Medicul aplică un spray sau picături (cu xilină) cu scopul de a amorți zona orofaringiană (limbă și gât); dacă abordul este nazal, atunci bronhoscopul va fi uns cu gel cu xilină. Odată ce zona este amorțită se poate introduce bronhoscopul prin nas sau gură. După pătrunderea bronhoscopului în trahee, dar și la pătrunderea în bronhiile primitive, se administrează un supliment de anestezic.

Pe parcursul investigației, pacientul este monitorizat (puls, saturație în oxigen, tensiune arterială).

Bronhoscopia rigidă și anumite tipuri de bronhoscopie flexibilă necesită, de obicei, anestezie generală (pentru 10-20 de minute, cât durează procedura), acest lucru presupunând și evaluarea unui medic anestezist. Bronhoscopul rigid este indicat pentru vizualizarea căilor aeriene mari și, cel mai adesea, în scop terapeutic în cazul săngerărilor masive, pentru extragerea coprilor străini treheobronșici, plasare de stenturi, alte terapii.

Pneumonia – boală pulmonară inflamatorie

De reținut: bronhoscopia de urgență se face în cazul în care pacientul a inhalat/aspirat corpi străini în căile respiratorii sau plămâni, ori în cazul în care există o ruptură de perete traheo-bronșic, apărut în urma unor traumatisme / accidente.

Riscurile unei bronhoscopii

Bronhoscopia este o procedură sigură, dar există un ușor risc de:

– sângerare;
– infecție;
– voce îngroșată;
– tuse seacă (perisistentă);
– laringospasm
– colaps pulmonar.

Este o procedură contraindicată în mod absolut în anumite cazuri (de exemplu în obstrucție severă la spirometrie, insuficiență respiratorie cu hipoxemie severă, infarct miocardic recent, angină pectorală instanilă, deficit de coagulare) sau în mod relativ în alte cazuri (de exemplu în anevrsim de aortă, ventilație mecanică, uremie și hipertensiune pulmonară, obstrucție de venă cavă superioară, malnutriție, epilepsie, alergie la xilină).

Pneumologie la OCH

Rezultatul bronhoscopiei

Pacientul primește după examinare un buletin medical în care se precizează ce a văzut medicul pneumolog în timpul investigației. În funcție de mostrele prelevate, rezultatele se pot elibera în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

După bronhoscopia diagnostică, pacientul este supravegheat, apoi poate pleca acasă însoțit, cu indicația de a nu conduce și de a nu depune efort fizic în ziua respectivă.