Stenoza aortică sau stenoza valvei aortice

Stenoza aortică este o îngustare a deschiderii valvei aortice, care reduce sau blochează fluxul de sânge de la inimă către aortă (principala arteră din corpul uman).

Inima are patru valve care permit sângelui să circule într-o singură direcție. Valvele au câte trei foițe (cuspe), în formă triunghiulară, care se deschid o dată la fiecare bătaie a inimii. Valva aortică este situată între ventriculul stâng și aortă și permite trecerea sângelui din camera inferioară stângă a inimii în principala arteră sangvină a corpului – practic, sângele este pompat din inimă către circulația sistemică (marea circulație, care transportă sânge oxigenat și substanțe nutritive către țesuturi și organe). În stenoza aortică, foițele (cuspele) valvei devin rigide, calcificate, nu se mai deschid complet, iar fluxul sangvin de la inimă spre corp este diminuat; în același timp, ventriculul stâng depune eforturi mari să pompeze sângele prin orificiul îngustat, iar în timp se va mări și îngroșa, ceea ce va duce la insuficiență cardiacă.

Cauzele care duc la stenozarea valvei aortice sunt:

– o malformație congenitală: valva aortică are doar 2 foițe (valvă bicuspidă), în loc de 3 (valvă tricuspidă); problemele apar în timp, la vârsta adultă;
– depuneri de calciu pe valvă: odată cu înaintarea în vârstă (un proces degenerativ natural);
– febra reumatică: o complicație a infecțiilor cu streptococ în gât sau a scarlatinei.

Factorii de risc asociați stenozei aortice sunt:

– vârstă înaintată (peste 70 de ani);
– malformații cardiace congenitale;
– antecedente de infecții streptocice;
– boală renală cronică;
– factori de risc cardiovascular (diabet, hipertensiune arterială, colesterol ridicat);
– istoric personal de radioterapie toracică.

Complicațiile afecțiunii: insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral, cheaguri de sânge, aritmii, hipertensiuna pulmonară secundară.

Monitorizare Holter EKG sau electrocardiograma ambulatorie

Stenoza de valvă aortică este o afecțiune progresivă, iar simptomele apar în momentul în care îngustarea valvei este severă. Astfel, sunt pacienți care rămân asimptomatici ani de zile.

Când boala însă a progresat, se manifestă prin:

• murmur cardiac anormal;
• durere toracică (angină pectorală);
• leșin / amețeală;
• respirație scurtă, dificilă (mai ales la efort fizic);
• oboseală, edeme la nivelul gleznelor / picioarelor, dificultate respiratorie (deja s-a instalat insuficiența cardiacă);
• palpitații (în caz de fibrilație ventriculară poate interveni moartea subită).

Dr. Sebastian Vasilescu, medic specialist cardiologie la OCH menționează:

„Diagnosticul va fi pus de către cardiolog pe baza istoricului medical și a unui examen clinic. În cazul în care medicul aude un zgomot anormal al inimii, se recomandă investigații care să diagnosticheze stenoza aortică și care să îi evalueze gradul de severitate:

– ecografie cardiacă transesofagiană;
– electrocardiogramă (EKG);
– ecografie Doppler;
– test de efort;
– radiografie toracică;
– CT / RMN (de cord).”

Ecografia Doppler – metodă de investigație cardiovasculară

În mod normal aria orificiului aortic la adulţi este de 3-4 cm pătrați; reducerea ariei la un interval între 1,5 – 2,5 cm pătrați înseamnă o stenoză largă, între 1 și 1,5 cm pătrați este stenoză medie, iar sub 1 cm pătrat, o stenoză severă.

„Tratamentul pentru stenoza aortică este determinat de gravitatea bolii, de simptomatologie și evoluție, de starea generală de sănătate a pacientului. La pacienții asimptomatici sau cu simptome ușoare, cardiologul va monitoriza afecțiunea și va recomanda renunțarea la tutun, controlul tensiunii arteriale și a colesterolului. De obicei, se indică tratament medicamentos și schimbarea stilului de viață pentru pacienții cu stenoză largă și medie. Pacienții cu stenoză severă au nevoie de înlocuirea (protezarea) valvei aortice – fie prin intervenție chirurgicală pe cord „deschis“, fie prin metode minim invazive“, a adăugat dr. Vasilescu.