Abord vascular pentru dializă

Insuficienţa renală cronică este un sindrom cronic progresiv, având cauze multiple, caracterizat prin incapacitatea rinichilor de a-şi îndeplini funcțiile (de epurare, de îndepărtare a excesului de apă și substanțe toxice) în mod normal. În stadiul final al insuficienței renale cronice, principalul tratament este dializa. Cealaltă variantă, transplantul renal, este o opțiune limitată, datorită numărului redus de donatori.

Tipuri de dializă

Există două tipuri de dializă:

1. dializa peritoneală – se folosește membrana peritoneală (care învelește organele abdominale) pentru filtrarea sângelui. Procedura presupune introducerea unei soluții speciale în cavitatea abdominală, prin intermediul unui cateter (un tub subțire); această soluție va absorbi excesul de lichide și substanțele toxice și apoi va fi drenată. Procedura este realizată fie de nefrolog, fie de un chirurg vascular.

2. hemodializa – este procedura prin care sângele este preluat din corp printr-un tub montat de chirurgul vascular și introdus într-o unitate specială de filtrare („rinichi artificial”), apoi reintrodus în organism pe altă cale.

Date statistice în dializă

Hemodializa a fost introdusă în tratamentul insuficienţei renale cronice la începutul anilor ’60, iar dializa peritoneală continuă ambulatorie, în anii ’70. În lume, cea mai mare acoperire cu mijloace de substituţie a funcţiilor renale este realizată în SUA şi Japonia, cu peste 700 de bolnavi trataţi per milion populaţie (pmp). În Europa de Vest, media depăşeşte 500 bolnavi pmp, în timp ce în ţara noastră sunt trataţi numai aproximativ 200 bolnavi pmp.

Cu mici excepţii, în lume, cea mai mare parte a bolnavilor (55-60%) beneficiază de hemodializă, o proporţie importantă (30-35%) este tratată prin transplant şi 10-15% prin dializă peritoneală. Şi în România hemodializa este principala metodă de elecţie (75%), urmată de dializa peritoneală (17%), în timp ce transplantul renal este realizat într-o proporție destul de mică (6%).

Chirurgie generală

Hemodializa – cale de abord vascular în dializă

Pentru a se efectua o hemodializă eficientă, se consideră necesar să se îndeplinească următoarele condiții:

– să existe o cale de abord vascular ușor accesibilă, prin care aparatul de dializă să preia și returneze sânge în organism;

– să existe un debit suficient de mare prin care aparatul de dializă să preia și să returneze sânge în organism (250-400 ml/minut).

Principalele căi de abord vascular pentru hemodializă sunt:

• catetere venoase centrale:

– se introduc rapid și ușor;
– se pot utiliza imediat;
– oferă un debit sangvin satisfăcător;
– reduc recircularea sângelui prin separarea căii arteriale de cea venoasă;
– permit hemodializa cu o singură pompă de sânge;
– oferă un confort superior bolnavului şi pot fi exploatate timp mai îndelungat (6-12 luni).

Locul de inserție al cateterului va fi ales de către medic, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, în condiții de asepsie (condiții sterile). Pacientul va fi instruit pentru a îngriji cateterul venos central, în scopul întreținerii și funcționalității acestuia, precum și pentru reducerea riscului de infecție.

• fistule arteriovenoase (FAV):

– este calea de abord vascular indicată pentru tratamentul de substituţie al funcţiilor renale prin metode extracorporale de durată (peste 5 ani);
– este considerată cea mai eficientă și durabilă metodă de acces pentru dializă;
– complicațiile sunt rare (peste 70% din fistulele arteriovenoase sunt funcţionale după 3 ani de la realizare);
– procedura durează circa 30-45 de minute, este de competența chirurgului vascular și se efectuează sub anestezie locală;
– în mod concret, se șuntează vena la arteră, iar sângele din arteră va trece prin venă.

De reținut:

Fistula arteriovenoasă nu poate fi utilizată imediat (necesită maturare prealabilă).

Bolnavii vor fi instruiți să efectueze hemostază prin compresie, să întrețină orificiul cutanat pentru a preveni embolia gazoasă, să curețe și întrețină FAV zilnic și înainte de dializă, să recunoască semnele și simptomele de infecție precoce a căii de abord vascular, să palpeze pulsul FAV după episoade de amețeală. Totodată, pacienții cu FAV trebuie să evite să transporte obiecte grele și să poarte îmbrăcăminte strâmtă, să nu doarmă peste membrul cu FAV, să raporteze imediat medicului curant orice simptom de funcționare anormală sau de infecție a căii de abord, să se asigure că puncționarea FAV este aseptică și că personalul medical respectă puncționarea succesivă.

• porturi venoase subcutanate:

– urmăresc realizarea unei căi de angioacces cu ajutorul grefelor vasculare sau al protezelor sintetice, implantate rectiliniu sau în formă de „U”, între o arteră şi o venă, de obicei la nivelul antebraţului, al braţului şi, mai rar, al coapsei;
– atât grefele, cât şi protezele necesită un timp îndelungat pentru maturare, cel puţin egal cu cel al fistulelor arteriovenoase;
– durata lor de exploatare este mai redusă (comparativ cu cea a fistulelor arteriovenoase), iar complicaţiile mai numeroase;
– se folosesc rar, doar în caz de capital vascular deficitar.

Medicul curant este cel mai în măsură să evalueze fiecare caz în parte, în funcție de particularitățile sale, și să propună pacientului cea mai eficientă metodă de abord vascular pentru dializă.

De ce nu trebuie ignorate durerile abdominale

Programați-vă la medic pentru orice problemă medicală, efectuați controale de rutină în mod regulat. Pentru diagnosticarea, evaluarea și îngrijirea potrivită a insuficienței renale (acute sau cronice) și pentru abord vascular pentru dializă, consultați medicii Ovidius Clinical Hospital.

OCH este cel mai mare și modern spital privat din Sud-Estul României și oferă o gamă completă de servicii medicale. Pacienții pot apela la serviciile OCH atât în Spitalul OCH, cât și la Policlinica OCH Constanța.

Medici cu experiență națională și internațională asigură diagnostic rapid și tratament modern.

#AducemPerformanțaAcasă