De ce este importantă o inimă sănătoasă în tratamentul cancerului

Diagnosticul de cancer, dar și tratamentul maladiei deopotrivă nu sunt ușor de gestionat. De obicei, pacientul, familia sa și o întreagă echipă de medici își dedică toată energia și atenția pentru a aborda și învinge această boală.

Vestea bună este că terapia împotriva cancerului s-a îmbunătățit simțitor în ultimele decenii, cu o creștere notabilă a ratelor de supraviețuire.

Impactul tratamentului oncologic asupra sănătății cardiovasculare

Majoritatea pacienților oncologici nu realizează importanța unei inimi sănătoase pentru tratamentul cancerului și pentru supraviețuirea acestuia.

Realitatea face ca tratamentele împotriva cancerului, cum ar fi chimioterapia, terapiile țintite, imunoterapia și radioterapia, să implice un anumit risc cardiac, fie imediat, fie mai târziu. De exemplu, radioterapia la nivelul pieptului este asociată cu un risc crescut de atac de cord și de funcționare defectuoasă a valvelor inimii.

Terapii sistemice în tratarea cancerului

În mod similar, anumite tipuri de chimioterapie pot provoca potențial slăbirea mușchiului cardiac, insuficiență cardiacă și moarte. Și, deși majoritatea complicațiilor apar în timpul tratamentului împotriva cancerului, unele pot să se manifeste la luni sau ani după vindecarea acestuia. De exemplu, statistic, la 10 ani de la vindecare, supraviețuitoarele cancerului de sân au mai multe șanse de a muri din cauza bolilor de inimă decât din cauza recidivei cancerului. De altfel, 20-30% dintre efectele adverse ale terapiilor oncologice azi sunt în zona complicațiilor cardiovasculare.

Complicațiile cardiace pot apărea, de asemenea, chiar în timpul tratamentului. Atunci când se întâmplă acest lucru, șansele de vindecare sunt diminuate, deoarece, fără o inimă sănătoasă, opțiunile de tratament devin limitate. Iată de ce examinarea cardiologică este o indicație clară, având rolul de a evalua pacientul oncologic, de a diagnostica bolile cardiace preexistente, de a reduce riscul cardiovascular și de a monitoriza sănătatea cardiovasculară pe tot parcursul luptei pacientului cu cancerul. Această practică poate asigura faptul că pacienții sunt tratați fără complicații, ceea ce înseamnă șanse mai mari de vindecare.

E indicat ca pacienții cu cancer care primesc terapie potențial cardiotoxică să fie consultați de cardiolog și evaluați înainte de inițierea tratamentului. Sănătatea lor cardiovasculară este optimizată, în acest fel existând premisele pentru ca cel mai bun tratament împotriva cancerului să poate fi administrat fără întreruperi.

Centrul de Cardiologie Intervențională și Chirurgie Cardiovasculară OCH

Funcția cardiacă este monitorizată în mod regulat cu ajutorul unor tehnici imagistice avansate, pentru a se detecta orice anomalie, cât de mică, în cele mai timpurii și reversibile stadii. Totodată, supraviețuitorii de cancer care nu au beneficiat de această evaluare și monitorizare cardiacă și care au fost expuși în trecut la tratamente cardiotoxice, e bine să fie examinați și, dacă este necesar, tratați cu cele mai eficiente și inovatoare terapii cardiace disponibile.

Complicații cardiovasculare în cursul terapiilor oncologice

Terapia oncologică țintește vindecarea de cancer, prevenirea recidivelor și scăderea mortalității. Tot mai mulți pacienți beneficiază de aceste obiective ale tratamentelor oncologice.

Centrul de Oncologie și Radioterapie OCH

Foarte eficientă în tratarea cancerului, chimioterapia poate duce la complicații cardiovasculare majore, ce afectează calitatea vieții pacienților. Afectarea cardiacă de chimioterapie se datorează toxicității substanțelor folosite, care au acțiune directă asupra structurii și funcției inimii și care pot induce ateroscleroză și/sau ischemie, ori agravarea problemelor cardiace preexistente sau a hipertensiunii arteriale.

Complicațiile cardiovasculare ale terapiei oncologice pot apărea sau pot evolua silențios și grav, dar beneficiază de tratament dacă sunt depistate în timp util. Radioterapia, la rândul său, poate afecta sistemul cardiac și poate genera complicații grave. În cazul radioterapiei, mai ales în zona toracică (cancer de sân, cancer pulmonar), complicațiile cardiovasculare apar, de obicei, la câțiva ani de la momentul iradierii. Cu cât dozele de iradiere sunt mai mari, cu atât crește riscul afectării cordului. Mai mult, boala cardiacă secundară radioterapiei are și o particularitate: o frecvență crescută a ischemiei silențioase, care îngreunează identificarea bolii. Apoi, în cardiotoxicitatea indusă de radioterapie, este întâlnită frecvent fibroza interstițială miocardică.

Bolile cardiovasculare – tipuri, factori de risc, diagnosticare

Când cele două forme de abordare terapeutică a cancerului se combină, respectiv pacientul urmează și chimio- și radioterapie, atenția acordată sistemului cardiovascular este o indicație clară. Chimioterapia poate genera complicații grave, de tipul disfuncției miocardice, iar radioterapia afectează toate structurile cardiace (pericard, coronare, endocard), cu complicații grave, care induce prin iradiere, în mod frecvent, boala coronariană.

Societatea Europeană de Cardiologie prezintă nouă categorii principale de complicații cardiovasculare secundare terapiilor oncologice:

• disfuncție miocardică și insuficiență cardiacă;
• boala arterelor coronare;
• boala vasculară periferică și accidentul vascular cerebral;
• valvulopatii;
• aritmii;
• hipertensiune arterială;
• boala tromboembolică;
• hipertensiunea pulmonară;
• complicațiile pericardice.

Factori de risc pentru cardiotoxicitate

Posibilitatea apariției complicațiilor cardiovasculare este legată de toxicitatea tratamentului oncologic și potențată de anumiți factori de risc, precum:

– stilul de viață al pacientului (fumat, consum de alcool, obezitate, sedentarism);
– vârstă (persoane care au urmat tratament oncologic în copilărie, persoane de vârsta a treia care prezintă comorbidități când începe tratament antineoplazic);
– istoric de boli cardiace / hipertensiune arterială / diabet zaharat / hipercolesterolemie;
– istoric de cancer tratat anterior.

Monitorizare Holter EKG sau electrocardiograma ambulatorie

Diagnosticul complicațiilor cardiovasculare secundare terapiei oncologice

Pacientul oncologic are șanse crescute de a depăși cancerul și de a beneficia de o abordare multidisciplinară care combină medici cu experiență, aparatură medicală modernă și tratamente de ultimă generație, cât mai țintite, care reduc gradul de toxicitate.

În cazul pacientului oncologic, cardiologul trebuie să fie între specialitățile din echipa multidisciplinară care se ocupă de cazul său, iar evaluarea riscului cardiac, în mod normal, se face înainte de începerea tratamentului. Dacă pacientul are istoric de boli cardiovasculare, ori de boli neoplazice sau suferă de diabet zaharat, medicul cardiolog va evalua, de asemenea, riscul tratamentului oncologic din punct de vedere cardiologic. De la caz la caz, se va stabili frecvența evaluării cardiace a pacientului și specificitatea tratamentului oncologic (doze, durată, tipul de administrare).

Ghidurile medicale la zi recomandă pentru evaluarea riscului cardiovascular al pacientului oncologic sub tratament, makeri de laborator și imagistică medicală.

Investigațiile cardiologice recomandate pentru depistarea complicațiilor cardiovasculare în tratamentul oncologic sunt:

• electrocardiograma (pentru identificarea tulburărilor de ritm și de conducere);
• ecocardiografia 2D și Doppler (pentru evaluarea funcției sistolice și diastolice și a structurii cavităților cardiace, a valvelor și pericardului);
• ecocardiografia 3D (pentru calculul fracției de ejecție a ventriculului stâng – se folosește pentru definiția cardiotoxicității și este un parametru ce trebuie măsurat obligatoriu pentru monitorizarea terapiei oncologice);
• ecocardiografia de deformare miocardică („speckle tracking” – cu măsurarea parametrilor de deformare miocardică: strain, strain rate, torsiune de ventricul stâng, măsurarea periodică a strain-ului longitudinal de ventricul stâng, cu avantajul detecției precoce a afectării miocardice indusă de chimio- sau radioterapie).

În funcție de starea generală a pacientului și de istoricul său medical, e posibil să fie indicate și alte investigații:

EKG de efort, monitorizare Holter EKG, ecocardiografia de stres, imagistică prin rezonanță magnetică cardiacă (cardio-RM) sau tomografie computerizată cardiacă, precum și investigații de laborator, eco Doppler de artere cervicale sau de membre superioare. Va fi evaluat și monitorizat periodic pacientul oncologic fără semne și simptome de boală cardiovasculară, în faza de debut a tratamentului oncologic și în timpul acestuia (EKG, ecocardiografie 2D / 3D și Doppler, ecografie speckle tracking – strain longitudinal, orice altceva va considera medicul ca fiind necesar).

Insuficiența cardiacă – afecțiune pe termen lung

În funcție de tipul de terapie oncologică folosită, precum și de apariția semnelor și simptomelor bolii cardiovasculare, pacientul va fi chemat de cardiolog la evaluare periodică, după încheierea tratamentului oncologic, urmându-se un algoritm recomandat de ghidurile medicale, pe care medicul său curant i le va comunica.