Monitorizare Holter EKG sau electrocardiograma ambulatorie

Monitorul Holter este un tip de electrocardiogramă (ECG) portabilă care înregistrează activitatea electrică a inimii în mod continuu pe parcursul a 24 de ore sau mai mult, în timp ce persoana monitorizată nu se află în cabinetul medical. Acest monitor este un dispozitiv electronic de dimensiuni mici, care poate fi purtat cu ușurință de pacient.

Ce este un EKG standard?

Un EKG standard sau „de repaus” este unul dintre cele mai simple și mai rapide teste utilizate pentru evaluarea inimii. Electrozii (mici plasturi de plastic care se lipesc de piele) sunt plasați în anumite puncte de pe piept și abdomen, aceștia sunt conectați la un aparat EKG prin fire, apoi, activitatea electrică a inimii poate fi măsurată, înregistrată și imprimată.

Impulsurile electrice naturale coordonează contracțiile diferitelor părți ale inimii. Astfel, sângele continuă să circule așa cum trebuie. Un EKG înregistrează aceste impulsuri pentru a arăta cât de repede bate inima, dacă ritmul bătăilor este constant sau neregulat, precum și intensitatea și sincronizarea impulsurilor electrice. Modificările unui EKG pot fi un semn al multor afecțiuni legate de inimă.

EKG – test pentru starea de sănătate a inimii

Monitorul Holter înregistrează ritmul inimii cu ajutorul unor electrozi plasați pe piept (senzori mici, cu folie adezivă), conectați prin fire de dispozitivul portabil – un minimonitor cu baterii. Acest monitor este plasat într-o husă care poate fi prinsă (cu ajutorul unei curele) după gât, în jurul taliei sau pe umăr; aparatul se păstrează uscat (nu se face duș sau baie cât timp e activă monitorizarea). Nu se scoate și nu se oprește nici în timpul somnului. Pielea unde se plasează electrozii trebuie să fie curată și fără păr (dacă e nevoie, zona poate fi rasă). Medicul va instrui pacientul ce să facă dacă un electrod se slăbește sau cade.

Cum se realizează o monitorizare Holter corectă?

Monitorizarea Holter este nedureroasă și neinvazivă.Este recomandat să se poarte îmbrăcăminte lejeră; înainte de montarea electrozilor, pacientul își va scoate bijuteriile sau obiectele care pot interfera cu procesul de înregistrare. Totodată, purtătorul de monitor Holter va fi instruit să țină un jurnal cu activitățile desfășurate în perioada aceasta; se notează ora la care se desfășoară o anumită activitate și ce anume este (mers pe jos, urcat scări, sport, stat la televizor, mâncat, băut, enervat, bucurat etc.), când se ia medicația curentă, se marchează în special momentele în care apar simptome precum amețeli, palpitații, oboseală, dureri în piept sau alte probleme reclamate anterior (pentru aceste momente, sunt aparate Holter care au un buton de „eveniment”, pe care pacientul îl va apăsa). Există și aparate Holter care investighează totodată și variațiile tensionale.

Monitorizarea Holter - contraindicații

Monitoarele Holter nu sunt de obicei afectate de alte aparate electrice. Dar unele dispozitive pot întrerupe semnalul de la electrozi către monitorul Holter, de aceea ar trebui ca persoana monitorizată să evite:

– păturile electrice;

– apropierea de magneți;

– detectoarele de metale;

– cuptoare cu microunde.

Când se recomandă o monitorizare Holter ekg?

Recomandarea de monitorizare Holter este făcută dacă persoana are următoarele semne și simptome: amețeli, leșin, tensiune arterială scăzută, oboseală continuă și palpitații, iar un EKG în repaus nu arată o cauză clară.

Anumite aritmii (ritmuri cardiace anormale) pot apărea doar din când în când. Sau, pot apărea doar în anumite condiții, cum ar fi stresul sau activități fizice. Medicul va putea, cu ajutorul monitorizării Holter, să observe activitatea inimii în condițiile normale ale unei zile întregi, pentru a avea o șansă mai bună de a capta orice bătăi sau ritmuri cardiace anormale care cauzează simptome pacientului.

Ecografia Doppler – metodă de investigație cardiovasculară

Ce se urmarește în timpul unei monitorizări holter ekg?

Unele dintre motivele pentru care medicul solicită acest tip de monitorizare sunt:

• pentru detectarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii cardiace);
• pentru evaluarea durerii toracice (care nu poate fi reprodusă cu testul de efort);
• pentru verificarea inimii după un atac de cord / după plasarea unui stimulator cardiac;
• pentru a determina cât de bine funcționează tratamentul pentru diverse afecțiuni cardiace.

După ce testul se încheie, pacientul revine la medicul curant, iar monitorul și electrozii sunt debranșați. Înregistrarea va fi procesată de un computer care va emite un raport, pe care medicul îl va analiza și compara cu jurnalul pacientului, pentru ca mai apoi să decidă ce alte investigații sau tratamente sunt necesare.