Insuficiența cardiacă – afecțiune pe termen lung

Insuficiența cardiacă (IC) este dată de incapacitatea organismului de a mai asigura un debit cardiac suficient, în raport cu nevoile organismului. Fie inima a devenit prea slăbită, fie miocardul s-a îngroșat și ridigizat și își pierde capacitatea de a pompa sânge în mod corespunzător. Insuficiența cardiacă sau insuficiența cardiacă congestivă este o afecțiune pe termen lung care se agravează în timp.

Este o afecțiune cronică severă, cu o prevalență mai mare la persoanele peste 60 de ani, necesită management pe perioadă îndelungată și se caracterizează prin episoade acute care implică îngrijiri urgente în spital. Este una dintre principalele cauze de spitalizare la persoanele peste 65 de ani (arată statisticile mondiale) și unul dintre cele mai frecvente motive de readmisie în spital (două treimi dintre persoanele cu IC sunt readmise în spital în termen de un an de la externare).

Rata de mortalitate variază între 6,6% și 26,6% la nivel global, iar 1 din 2 persoane diagnosticate cu insuficiență cardiacă decedează la 5 ani de la diagnostic.

Datele existente pentru România arată că 4,7% din populația adultă suferă de insuficiență cadiacă.

Ateroscleroza coronariană - afecțiunea ce poate evolua cu infarctul miocardic

În insuficiența cardiacă, în stadiile de început, inima încearcă să compenseze deficiența de debit prin:

• mărirea dimensiunii (inima se dilată, în încercarea de a pompa sânge suficient);
• dezvoltarea unei mase musculare adiționale (celulele își ajustează mărimea pentru a permite inimii să pompeze mai mult sânge);
• pompare mai rapidă (inima își mărește capacitatea de pompare a unui volum mai mare de sânge).

Totodată, corpul încearcă să compenseze prin îngustarea vaselor de sânge, pentru a menține tensiunea arterială ridicată, și prin devierea fluxului sangvin de la organele și țesuturile pe care le consideră mai puțin importante (de exemplu rinichii). Aceste ajustări ale organismului maschează la început insuficiența cardiacă și simptomatologia, însă boala continuă să se agraveze, iar de la un anumit punct, corpul nu mai poate să susțină procesul de compensare; inima va începe să cedeze, pacientul va deveni letargic, dezvoltă probleme de respirație și alte simptome. Inima funcționează alternând două faze: cea de umplere (diastola), în care inima preia sângele oxigenat din plămâni și cea de golire (sistola), în care inima pompează în artere un anumit volum de sânge. Acest volum se înmulțește cu numărul de bătăi pe minut și rezultă debitul cardiac.

Performanța inimii este dată de următorii factori: puterea ei de contracție, de capacitatea de umplere, de numărul de contracții pe minut, de închiderea etanșă și deschiderea completă a valvelor. Insuficiența cardiacă apare când unul sau mai mulți dintre acești factori nu este în parametri normali.

Cauze ale insuficienței cardiace

Printre cauzele insuficienței cardiace se numără:

– boala coronariană ischemică;

– infarctul miocardic;

– hipertensiunea arterială;

– cardiomiopatia;

– miocardita;

– malformații congenitale;

– defecte ale valvelor inimii;

– aritmii;

– diferite alte afecțiuni (tiroidiene; diabet zaharat; HIV; boală renală cronică);

– unele medicamente (antidiabetice, anestezice, antiinflamatoare etc.) sau chimioterapie în antecedente;

– consum excesiv de alcool, fumat, droguri;

– obezitate.

Vârsta înaintată și istoricul familial pot să reprezinte factori de risc, la fel și sexul (bărbații sunt mai predispuși la această afecțiune).

Tratamentul corect al obezității

Insuficiența cardiacă simptome

• dificultăți de respirație (lipsă de aer, senzație de sufocare, mai ales la efort fizic; apare nevoia de a dormi pe mai multe perne);
• stare generală de slăbiciune, oboseală tot mai accentuată;
• palpitații;
• edeme la nivelul picioarelor (în cazurile avansate și la nivelul abdomenului);
• creștere în greutate;
• tuse;
• apetit scăzut;
• amețeli, leșin, greață;
• durere în piept (dacă depășește 10 minute și nu se ameliorează la repaus, este urgență medicală).

Unele boli necardiace (anemie severă, boli pulmonare, boli endocrinologice, boli renale) pot avea semne și simptome asemănătoare cu insuficiența cardiacă.

Testarea de efort cardiopulmonar (TECP)

Diagnosticul de insuficiență cardiacă

Diagnosticul este pus de cardiolog, pe baza istoricului medical și al simptomelor pacientului.

Cele mai frecvente investigații în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă sunt: electrocardiogramă, teste de laborator, testare biomarkeri cardiaci, ecocardiografie, radiografie pulmonară, monitorizare Holter EKG, test de efort, coronarografie, RMN cardiac, angiografie.

Tratament insuficiență cardiacă

Tratamentul depinde de fiecare pacient în parte și se urmează toată viața, insuficiența cardiacă fiind boală cronică (nu se vindecă, ci se ține sub control).

Tratamentul medicamentos va ținti îmbunătățirea funcției cardiace, normalizarea ritmului cardiac, eliminarea retenției de lichide, controlul tensiunii arteriale, scăderea nivelului de colesterol. În cazul cardiopatiei ischemice (și depunere de plăci de aterom) se poate indica restabilirea fluxului sangvin (implantare de stent sau bypass); în cazul afectării valvelor cardiace, indicația poate să fie de reparare sau înlocuire prin intervenție chirurgicală; în cazul unor tulburări de ritm sau de conducere se pot efectua cardioversii, ablații ale aritmiilor sau resincronizări cardiace, ori se pot implanta stimulatoare sau defibrilatoare. În cazuri grave, se va lua în calcul utilizarea unui dispozitiv de asistare sau transplantul de cord.

Pacientul va asocia abordarea terapeutică cu un stil de viață adecvat, respectiv scăderea și păstrarea greutății corporale, dietă hiposodată, managementul apei (mai puțin de 2 litri / zi), evitarea alcoolului, renunțarea la fumat, activitate fizică moderată zilnică.