Pneumonia – boală pulmonară inflamatorie

Pneumonia este o inflamare a țesutului pulmonar, cauzată de o infecție, inhalarea unor particule străine sau iradierea organismului. Pneumonia poate varia în gravitate, de la ușoară la a pune viața în pericol. Sugarii, copiii mici și persoanele vârstnice (peste 65 de ani), cele cu sistemul imunitar slăbit, ori cu afecțiuni preexistente (pulmonare, cardiace, hepatice, diabet zaharat) sunt în grupele de risc pentru dezvoltarea unor forme severe de pneumonie.

Afecțiunea este mai frecventă în anotimpul rece, în timpul sezonului de gripă și la fumători. Pneumonia este o afecțiune contagioasă.

Pneumonia este caracterizată prin inflamarea săculeților de aer din unul sau ambii plămâni – forma alveolară, ori inflamarea interstițiului pulmonar (spațiul care există între alveole și capilarele pulmonare) – forma interstițială.
Bronhopneumonia afectează bronhiile mici și alveolele aferente, iar necroza pulmonară (abcesul pulmonar) este o formă foarte gravă, datorată unei infecții locale microbiene și formarea unor cavități ce conțin materialul necrotic, apărută după aspirarea unor materiale străine, de proveniență orofaringiană.

Pneumonia poate fi provocată de mai mulți germeni. Cele mai frecvente forme sunt date de bacteriile și virușii din aerul pe care îl respirăm. De obicei, organismul împiedică acești germeni să infecteze plămânii, dar, uneori, aceste microorganisme pot învinge sistemul imunitar (chiar dacă starea generală de sănătatea persoanei este bună).

Plămânii sunt principala componentă a sistemului respirator; sunt organe moi, cu țesut spongios, elastic. Plămânul drept este divizat în trei lobi, cel stâng în doi. Pleura acoperă suprafața plămânilor și interiorul peretelui toracic. Contracția diafragmei și a mușchilor intercostali aduce aerul în plămâni (inspirație) prin intermediul traheei, care se desparte în bronhiile principale, câte una pentru fiecare plămân. Fiecare bronhie se separă în bronhii secundare și mai multe bronhiole care conduc la alveolele pulmonare. În alveole, oxigenul inspirat este schimbat cu dioxidul de carbon din sângele aflat în capilarele din jur. Rezervele adecvate de oxigen din țesuturi depind de distribuția suficientă de aer și sânge din plămâni.

Aerul inspirat nu este steril, dar căile respiratorii au mecanismele necesare filtrării microorganismelor. Dacă însă imunitatea organismului este scăzută, microbii inhalați trec de filtrele respiratorii (de la nivelul nasului și nazofaringelui, apoi la nivelul bronhiilor) și ajung în alveole, unde încep să se multiplice și să ducă la iritare și apoi la pneumonie.

Afecțiunile plămânilor și recomandările medicului pneumolog

Pneumonia este clasificată în funcție de tipurile de germeni care o provoacă și de locul în care a fost contractată infecția.

• Pneumonia comunitară (dobândită în aglomerări; este cel mai frecvent tip);

Cea mai frecventă cauză a pneumoniei comunitare, tipice, este Streptococcus pneumoniae. Poate afecta o singură parte (lob) a plămânului: pneumonie lobară. Pneumonia tipică are manifestări specifice și se infiltrează lobar, fiind de cauză bacteriană.

Haemophilis influenzae, Staphylococcus aureus, Legionella pneumophilae, Mycoplasma pneumoniae (și alți germeni) sunt, de asemenea, printre cauzele pneumoniei comunitare, atipice (cu simptome mai ușoare și imagine radiologică nespecifică de tip infiltrat interstițial).

• Pneumonia nosocomială (apare în spitale, din cauza germenilor rezistenți la antibioticele uzuale) și este o complicație periculoasă, mai ales pentru pacienții aflați la terapie intensivă.

De regulă, pneumonia apare prin inhalare aeriană directă a microorganismului; mai rar, infecția poate să apară prin inhalarea accidentală a unor particule materiale sau secreții în căile respiratorii inferioare (pneumonie de aspirație).

• Pneumonia virală, cauzată de răcelile obișnuite (virusul gripal, virusul sincițial respirator sau rinovirus), tipică mai ales copiilor, este mai puțin severă, de durată mai scurtă față de pneumonia bacteriană. Totuși, chiar și o pneumonie virală (mai ales una cauzată de virusul gripal), la femeile însărcinate sau la pacienții cu boli cronice poate deveni o problemă majoră de sănătate.

• Pneumonia fungică, dată de anumite ciuperci sau de expunerea la factori iritanți, toxici, e destul de rară.
Pneumonia poate să fie un semn al infectării cu SARS-CoV-2, care se manifestă prin tuse seacă, febră și frisoane.

Primele simptome ale pneumoniei apar brusc sau la 24-48 de ore de la contactual cu germenul cauzator.

Manifestările sunt:

– tuse seacă sau productivă (cu mucus galben, verde sau maro);
– durere toracică (la respirație profundă sau la tuse);
– dispnee (dificultate în respirație);
– transpirație excesivă, febră (mare, cu debut brusc), frisoane;
– respirație rapidă la copii mici;
– stare de confuzie la vârstnici.

Pierderea gustului și a mirosului, apărute brusc, sunt simptome specifice pentru pneumonie și infecție cu Sars-CoV-2.

Semnele și simptomele pneumoniei sunt asemănătoare celor de gripă sau răceală, dar starea pacientului este mai alterată și manifestările țin mai multe zile. Uneori, pacientul poate să aibă febră foarte mare (40ºC) și dificultăți de respirație.

Semnele de agravare ale bolii, care necesită asistență medicală de urgență, sunt:

– frecvență respiratorie crescută (polipnee);
– somnolență / confuzie;
– tensiune arterială scăzută;
– expectorații cu sânge (mai ales la fumători);
– cianoză (învinețirea buzelor);
– absența sau diminuarea urinării.

Astmul bronșic, afecțiune cronică frecventă

Diagnosticul de pneumonie se face pe baza simptomelor și a examenului fizic al toracelui, precum și a radiografiei pulmonare; în completare, medicul poate solicita teste de sânge și de urină, măsurarea nivelului de oxigen din sânge (puloximetrie), bronhoscopie (dacă simptomele sunt severe sau dacă pacientul nu răspunde la tratament). Totodată, medicul va face diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni.

Tratamentul este specific pentru fiecare caz în parte, în funcție de severitatea afecțiunii, de forma de pneumonie dezvoltată și de starea generală de sănătate a pacientului. În pneumonia bacteriană se administrează antibiotice, iar pentru pneumonia virală se vor prescrie antivirale. În plus, se vor recomanda medicamente pentru reducerea febrei și pentru combaterea tusei. Dacă simptomele nu sunt severe, pneumonia poate fi tratată acasă, respectându-se recomandările medicului de medicație, odihnă, consum de lichide. Prin terapia inhalatorie (aerosoli), medicamentele sunt administrate direct în plămâni.

Cazurile severe necesită spitalizare.

Dacă se instituie tratament cu antibiotice, acesta va fi luat de pacient cu strictețe pe parcursul întregii perioade recomandate, altfel există riscul ca bacteriile să rămână în organism și să devină rezistente la antibiotic.

Pneumonia se vindecă în 2-3 săptămâni, iar recuperarea completă a pacientului poate să dureze până la 6 luni.
Vaccinarea cu vaccinul antigripal și vaccin antipneumococic ajută la prevenirea pneumoniilor date de virusul gripal și de Streptococcus pneumoniae, mai ales la persoanele vârstnice cu afecțiuni cronice.

Ca măsuri generale de prevenție în răspândirea pneumoniilor, se recomandă spălarea frecventă pe mâini cu apă și săpun, limitarea contactului bolnavului cu ceilalți membri ai familiei (mai ales cu cei aflați în grupele de risc), purtarea măștii faciale, acoperirea gurii în timpul strănutului și al tusei, aerisirea încăperii. Pneumonia virală este mai contagioasă decât cea bacteriană care, după primele zile de la instituirea tratamentului cu antibiotic, nu se mai transmite celor din jur.

Dr. Anca Elena Alexa, medic primar pneumologie în cadrul spitalului OCH, recomandă ca “… pentru orice răceală banală, care se complică cu frisoane, febră, junghi toracic, tuse inițial seacă, apoi productivă, cu spute uneori ruginii, la care se mai adaugă eventual un herpes labial … este bine să vă gândiți la o pneumonie și să cereți ajutorul specialiștilor pentru tratament!”