Nefrolitotomia percutanată (NLP) este o procedură folosită pentru îndepărtarea pietrelor la rinichi din organism, atunci când nu se pot elimina singure. „Percutan” înseamnă prin piele.
Procedura implică intrarea în rinichi printr-o mică incizie mică (sub 1 cm), făcută în spate. Odată ce chirurgul ajunge la rinichi, un nefroscop (o cameră miniaturală cu fibră optică) și alte instrumente mici sunt introduse prin orificiu. Dacă piatra este îndepărtată prin tub, se numește nefrolitotomie. Dacă piatra este spartă și apoi îndepărtată, se numește nefrolitotripsie.
Nefrolitotomia percutanată este de regulă indicată pentru calculi renali mai mari de 1,5-2 cm cu configurație neregulată, care pot ocupa în întregime cavitățile renale și care pot compromite funcția renală.
Înainte de intervenție, pacientul va face teste de laborator (urină și sânge) și imagistice (cel mai probabil scanare CT pelvină cu substanță de contrast) și va primi un antibiotic. Procedura se face sub anestezie generală, de aceea nu este indicat să se consume alimente și lichide după miezul nopții, în noaptea dinaintea procedurii. Dacă pacientul urmează o medicație, va fi sfătuit anterior intervenției cum să procedeze (e posibil ca la anumite medicamente să se întrerupă administrarea).
Eficacitatea NLP este de 95% și, în mare, a înlocuit chirurgia deschisă și laparoscopică în tratamentul calculilor multipli și mari. În plus, convalescența este scurtă și morbiditatea scăzută.
Nefrolitotomia percutanată este de obicei recomandată atunci când:
• calculi renali mari blochează mai mult de o ramură a sistemului colector al rinichiului;
• calculii renali au un diametru mare, de cca. 2 centimetri;
• calculii renali se află în tubul care face legătura între un rinichi și vezica urinară (ureter);
• alte terapii au eșuat.
Cele mai frecvente riscuri ale nefrolitotomiei percutanate includ:
• sângerare;
• infecție;
•leziuni ale rinichiului sau ale altor organe;
• îndepărtarea incompletă a calculilor.
În prima etapă a procedurii, pacientul este așezat cu fața în jos și i se introduce un ac special în camera de colectare a urinei din rinichi (caliciu). Traseul acestui ac devine pasajul pentru efectuarea restului procedurii. Chirurgul utilizează imagini cu raze X, CT sau ultrasunete pentru a ghida plasarea acului.
Este posibil ca pacientului să i se introducă un tub flexibil (cateter) prin uretră, vezica urinară și ureter până la rinichi. Uretra este tubul prin care urina iese din corp. Ureterul este tubul care leagă rinichiul de vezica urinară. Prin acest cateter, medicul poate introduce în rinichi o substanță specializată de trasare care conturează structurile din interiorul rinichiului, astfel încât acestea să fie mai vizibile, sau, prin cateter poate fi trecută o cameră minusculă, ceea ce permite vizualizarea acului în timp ce este plasat în rinichi sau a altor manevre din timpul operației. Apoi, chirurgul plasează un tub (teacă) de-a lungul traseului acului. Cu ajutorul unor instrumente specializate care trec prin această teacă, chirurgul sparge pietrele și le îndepărtează. Pietrele se sparg cu ajutorul laserului, al unui litoclast sau cu o sondă ecografică, iar fragmentele mai mari sunt scoase cu ajutorul unui forceps sau sunt aspirate.
Chirurgul poate plasa apoi un alt tub, numit tub de nefrostomie, în același pasaj. Tubul de nefrostomie permite ca urina să se scurgă din rinichi direct într-o pungă în afara corpului, în timpul recuperării. Pentru cazurile complicate, acest tub lasă, de asemenea, acces la rinichi în cazul în care mai multe pietre sau fragmente de pietre la rinichi trebuie să fie îndepărtate în timpul perioadei de recuperare.
Pacientul rămâne în spital timp de 1 sau 2 zile după procedură. Când pleacă acasă are contraindicație să ridice, să împingă sau să tragă greutăți timp de 2 până la 4 săptămâni după operație. În primele 24-48 de ore se indică un consum crescut de lichide.
Dacă există tuburi de drenaj în rinichi după operație, va trebui să se monitorizeze orice sângerare severă. De reținut: toți pacienții prezintă o sângerarea ușoară.
În caz de febră sau frisoane, ori durere puternică la urinare, se ia contact imediat cu echipa de îngrijire chirurgicală – este posibil să fie nevoie de îngrijire de urgență.
Între 4 și 6 săptămâni după operație, este indicată o vizită de control.
Rezonanță magnetică la OCH
De obicei, la o zi după intevenție este indicată o ecografie, o radiografie sau o tomografie computerizată pentru a se verifica dacă au rămas pietre și pentru a se confirma că urina se scurge corect din rinichi. Dacă există tub de nefrostomie, chirurgul îl va îndepărta după ce administrează un anestezic local.
Dacă sunt pietre în mai multe zone, apare necesitatea puncției și în zona respectivă. Dacă în 5-10 ani de formează pietre noi, se repetă intervenția. Dacă există pietre reziduale, atunci e nevoie de o intervenție nouă (sau alt tratament).
„Nefrolitotomia percutanată este o intervenție chirurgicală minim invazivă ce presupune extragerea unor calculi renali printr-o incizie minimă, sub un centimetru, la piele, cu o abordarea directă a rinichiului, astfel încât pacientul are o evoluție foarte bună și o recuperare extrem de rapidă. Acest tip de intervenție oferă beneficiul de a evita o incizie largă tegumentară – chirurgie deschisă – care implică multiple complicații postoperatorii, o recuperare fizică dificilă, dar și cicatrici cutanate. Venim cu această posibilitate endoscopică modernă de a elimina calculii renali, cu eficiență maximă pentru acest tip de patologie”, declară Dr. Ion Dragomirișteanu, medic primar urologie, Spitalul Clinic de Urologie „Prof. Dr. Theodor Burghele” București.
Programați-vă la medic pentru orice problemă de sănătate. La OCH credem în dreptul pacientului la sănătate și contribuim la îndeplinirea acestui crez prin profesionalism dublat de aparatură de top.