Testarea de efort cardiopulmonar (TECP)

Testul de efort cardiopulmonar (TECP) este o metodă neinvazivă, utilizată pentru a evalua performanța inimii și plămânilor în repaus și în timpul efortului. Scopul acestui test este de a depista și diagnostica afecțiuni care limitează capacitatea la efort și care nu sunt depistate la examene clinice și paraclinice efectuate în repaus.

Acest test este un instrument valoros, în care sunt colectate date despre capacitatea cardiacă, pulmonară și musculară ale pacientului, în timpul efortului, date superioare celor obținute în repaus. Sistemele circulator și respirator lucrează împreună pentru a face să circule sângele și oxigenul în tot corpul.

Aerul intră și iese din plămâni prin trahee, bronhii și bronhiole. Sângele intră și iese din plămâni prin arterele și venele pulmonare care se conectează la inimă. Așadar, cele două sisteme, cardiovascular și respirator, asigură schimbul gazos între celulele corpului și mediul extern.

Măsurarea schimbului gazos este fundamentală pentru a înțelege fiziopatologia limitării efortului, furnizând informații pentru evaluarea integrată a sistemelor cardiovascular, muscular, respirator și metabolic.

Dr. Valentin Leica, medic specialist cardiologie și medicină internă relatează:

„Primul pas în acest test este măsurarea tensiunii arteriale, efectuarea unei electrocardiograme în repaus și a unei spirometrii. Procedura se realizează mai apoi pe un covor rulant (bandă rulantă) sau bicicletă staționară (medicinală). Pacientul respiră printr-o mască (sau o piesă bucală) și i se monitorizează, în timpul efortului (a cărui intensitate va crește constant), simultan, ritmul cardiac, tensiunea arterială și dinamica gazelor respiratorii (oxigen și dioxid de carbon), relația dintre acestea și relația lor cu frecvența cardiacă și ventilația pulmonară.”

EKG – test pentru starea de sănătate a inimii

Testarea de efort cardiopulmonar se recomandă în mai multe situații:

• determinarea etiologiei dispneei sau intoleranței la efort a pacientului;
• determinarea gradului de severitate și al diagnosticului de insuficiență cardiacă;
• pentru confirmarea sau excluderea ischemiei miocardice apărută la efort;
• la pacienții cu implant de pacemaker, pentru determinarea eficienței tratamentului medicamentos și evaluarea ameliorării funcționale;
• înaintea unei intervenții chirurgicale majore, pentru obținerea de date despre rezerva cardiovasculară și pulmonară a pacientului;
• înaintea includerii unui pacient într-un program de recuperare cardiovasculară și/sau pulmonară.

Totodată, este un test folosit în medicina sportivă, pentru:

• evaluarea capacității de anduranță;
• determinarea limitărilor în performanță;
• la reluarea activității de performanță după o perioadă de repaus;
• în cazul sportivilor amatori, pentru adaptarea antrenamentelor la starea lor de sănătate.

Acest test poate fi făcut și de către persoanele care doresc să își schimbe stilul de viață, să mănânce mai sănătos și să facă sport (cu sau fără exces de greutate).

Persoanele care nu pot efectua acest test sunt:

– cele care au afecţiuni musculo-scheletice care le împiedică să meargă / alerge pe o bandă de alergare sau să pedaleze o bicicletă staționară;
– cele care au o afecțiune cronică sau acută prost controlată;
– cele care au suferit un atac de cord recent (în decurs de 30 de zile);
– cele care au niveluri extrem de scăzute de oxigen;
– cele cu hipertensiune arterială severă;
– cele cu ritm cardiac necontrolat sau cu probleme de ritm cardiac.

Recomandările generale pentru cei care urmează să efectueze testul sunt:

• să poarte îmbrăcăminte confortabilă, inclusiv pantofi cu care pot merge / alerga / pedala.
• să nu facă exerciții fizice în ziua testului;
• să mănânce ușor în ziua testului, iar ultima masă să fie cu 3-4 ore (sau mai mult) înainte de test;
• să evite consumul de cofeină în ziua testului;
• să nu fumeze în ziua testului;
• să se hidrateze;
• să își ia medicamentele obișnuite în ziua testului, deși e posibil ca celor care folosesc inhalatoare să li se ceară să nu își administreze dozele în ziua testului.

Bolile cardiovasculare – tipuri, factori de risc, diagnosticare

„Cel mai probabil, i se va cere și un set de analize de sânge. În timpul testului, pacientul este monitorizat și asistat în permanență de personal medical și nu va avea voie să vorbească. Testul se termină în momentul în care pacientul își atinge limita de efort fizic și nu mai poate continua. Totuși, pacientul va mai merge / pedala încet pentru un timp, apoi va putea să se oprească, iar echipamentele de monitorizare vor fi îndepărtate. Toată procedura durează circa o oră.” explică dr. Leica.