Test de stres la efort

Un test de stres (test de stres la efort) arată cum funcționează inima în timpul activității fizice. Deoarece exercițiile fizice determină inima să pompeze mai mult și mai repede, un test de stres poate dezvălui afecțiuni ale inimii greu detectabile în condiții de repaus.

Rezultatele măsurate se obțin în timp real, investigația este noninvazivă și se efectuează sub supravegherea permanentă a unui medic cardiolog. Metoda poate evidenția o plajă largă de afecțiuni cardio-vasculare.

Un test de stres implică, de obicei, mersul pe o bandă de alergare sau pedalarea unei biciclete staționare, în timp ce ritmul inimii, tensiunea arterială și respirația sunt monitorizate. Principiile de funcționare sunt aceleași ca și la o electrocardiogramă de repaus, iar pacientul va avea aplicați electrozi care vor înregistra activitatea electrică a inimii, doar că în timp ce depune efort. Inima produce mici curenți electrici care se distribuie în tot mușchiul cardiac, determinând-o să bată (contracte). Electrocardiograma (EKG) înregistrează această activitate electrică a inimii, oferind indicii despre ritmicitatea, frecvența și normalitatea bătăilor acesteia.

Medicul va obține o imagine mai clară a patologiei pacientului și va putea indica un tratament mai eficient, posibil și indicație pentru alte investigații: ecografie cardiacă, EKG (în repaus), Holter EKG (24 de ore), RMN, cateterism, altele.

„Testul de efort este util recomandat în cazul în care pacientul prezintă semne sau simptome de boală coronariană, ori un ritm cardiac anormal (aritmie). Totodată, determină eficiența tratamentului pentru diverse boli cardiace, ori monitorizează activitatea cardiacă înaintea unei intervenții chirurgicale.” recomandă dr. Valentin Leica, medic specialist cardiologie și medicină internă.

Testul de efort se recomandă:

• persoanelor care au simptome de boală cardiacă ischemică (respirație dificilă la efort, palpitații, dureri în regiunea inimii);

• celor care au un risc cardiovascular mediu sau crescut (sindrom metabolic, diabet zaharat); • celor care urmează un tratament pentru o boală cardiovasculară;

• bărbaților peste 40 de ani și femeilor peste 50 de ani care vor să înceapă să practice exerciții fizice regulate;

• sportivilor amatori sau profesioniști.

Bolile cardiovasculare – tipuri, factori de risc, diagnosticare

Un test de stres la efort este, în general, sigur. Complicațiile posibile ale unui test de efort sunt extrem de rare și constau în:

– Tensiune arterială scăzută în timpul sau imediat după exercițiu, ceea ce poate duce la amețeli sau leșin. Problema ar trebui să dispară după ce pacientul încetează exercițiul.
– Ritmuri cardiace anormale (aritmii) – apar în timpul testului și dispar de obicei la scurt timp după ce încetează exercițiul.
– Deși foarte rar, este posibil ca un test de efort să provoace un atac de cord.

Pentru această investigație, fiecare persoană programată va fi pregătită cu îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite pentru efort (lejere și comode), va evita o masă bogată (iar ultima va fi consumată cu circa trei ore înainte), va renunța în ziua respectivă la consumul de cofeină, băuturi energizante sau alcool, nu va fuma cel puțin două ore înainte de test și, dacă medicul va indica, va efectua și o ecografie Doppler. Medicul cardiolog va face un istoric al pacientului înainte de programare și îi va indica acestuia dacă își va lua tratamentul obișnuit sau nu înainte de test (unele medicamente pot interfera cu testul de stres). Dacă pacientul utilizează un inhalator pentru astm, îl va avea cu sine.

„Un test de stres durează aproximativ o oră, incluzând atât timpul de pregătire, cât și timpul necesar pentru testul propriu-zis. Testul de efort real durează doar aproximativ 15 minute. De obicei, pacientul merge pe o bandă de alergare sau va pedala pe o bicicletă staționară. Înainte de a începe testul, se va măsura tensiunea arterială și se va efectua un test EKG cu pacientul în repaus.” precizează dr. Leica

Testul de efort are mai multe etape: prima etapă presupune acomodarea (scurtă) la mersul pe bandă sau bicicletă. Apoi, intensitatea efortului va crește gradual, iar electrozii aparatului EKG și tensiometrul vor evalua activitatea cardiacă și tensiunea arterială.

Exercițiul va continua până când ritmul cardiac a atins un nivel țintă sau până când pacientul prezintă semne și simptome care nu îi permit să continue:

• Durere toracică moderată până la severă;
• Dificultăți severe de respirație;
• Tensiune arterială anormal de ridicată sau scăzută;
• Un ritm cardiac anormal;
• Ameţeală;
• Oboseală;
• Anumite modificări ale electrocardiogramei.

Majoritatea pacienților nu au probleme să efectueze acest test, deoarece gradul de efort este adaptat fiecăruia în parte.

Testul de efort este interpretat de medic și poate fi negativ (cordul pacientului este normal), pozitiv (există o boală care afectează vasele inimii) sau neconcludent (ceea ce nu exclude totuși o boală coronariană).