Vertijul sau „când pământul se învârte”

Starea de echilibru sau de stabilitate este atunci când o persoană își menține în mod conștient sau reflex o poziție statică sau dinamică.

Echilibrul este un mecanism complex, dat de interacțiunea dintre sistemul vestibular (din urechea internă), sistemul vizual și sistemul proprioceptiv (receptorii responsabili se găsesc în mușchi, tendoane, articulații, ligamente, piele), care transmit informații către creier (sistemul central care prelucrează toate aceste date).

Orice problemă apărută la oricare dintre zonele menționate, poate duce la dezechilibru. Dezechilibrul se poate manifesta prin amețeală sau vertij.

Amețeala este o senzație de nesiguranță tranzitorie, care poate să se manifeste prin dezorientare spațială, senzație de plutire, intoleranță la mișcare, senzație de cap tulbure. Adesea, e rezultatul unor afecțiuni ale sistemului nervos central sau cardiovascular.

Accidentul vascular cerebral – o urgență medicală

Vertijul este acea senzație de amețeală pe care persoana o are chiar și când stă pe loc. Este o iluzie de mișcare de rotație; pacientul se învârte sau lucrurile (mediul) se învârt în jurul lui.

Cel mai adesea, vertijul este rezultatul unei afecțiuni a urechii interne (80% dintre cazuri) și este socotit vertij periferic. Vertijul central (restul de 20% din cazuri) este dat de o boală sau leziune la nivel cerebral.

Senzația de vertij apare brusc și poate să dureze până la câteva secunde sau minute, ori poate să fie persistentă și asociată cu greață și vărsături, transpirație. La unele persoane, simptomele pot să dureze mai multe zile și afectează desfășurarea activității zilnic.

Vertijul periferic are printre simptome: hipoacuzie, tinitus (zgomot în ureche) la una sau ambele urechi, senzație de plenitudine în ureche. Dacă vertijul debutează și se oprește brusc, cel mai probabil este periferic. Adesea, în acest caz apare și nistagmus (mișcarea involuntară a ochilor). Episoadele de vertij periferic sunt de scurtă durată.

În vertijul central, simptomele apar adesea fără avertisment și pot dura perioade lungi. Apar tulburări de vorbire, de deglutiție, vedere dublă, ataxie (tulburare a coordonării mișcărilor voluntare), dureri de cap. Hipoacuzia, tinitusul apar rar. Nistagmusul poate dura săptămâni și nu dispare când pacientul încearcă să se concentreze pe un punct fix.

Oftalmologie

Cauzele vertijului periferic pot fi:

• VPPB (vertijul pozițional parodistic benign) – apare când otoliții (corpusculii calcaroși din urechea internă) sunt dislocați din locația lor normală; se repoziționează de către medic prin manevră specifică (Epley);
• boala Ménière (o tulburare a urechii interne);
• nevrita vestibulară (dată de obicei de o infecție virală);
• fistula perilimfatică (datorată unui traumatism cranian sau schimbării bruște de presiune – la scufundări, de exemplu);
• afecțiuni ale urechii medii și interne;
• migrenă vestibulară (care apare la cei cu antecedent de migrene personal sau în familie).

Vertijul central e cauzat de: infecții, tumori, scleroză multiplă, migrene, AVC, unele medicamente și/sau droguri, consum de alcool.

Dr. Andreea Banu, medic primar ORL la Policlinica OCH Constanța, explică: „Diagnosticul etiopatogenic al vertijului presupune o anamneză amănunțită, investigații paraclinice și imagistice, dar și o colaborare între medici de diferite specialități. Odată stabilită cauza, tratamentul poate fi unul simplu și extrem de spectaculos (și aici mă refer la manevra Epley), sau extrem de complex și de lungă durată (presupunând tratament medicamentos, exerciții de reechilibrare vestibulară, sau chirurgical, dacă este cazul)”.

Pacientul cu vertij are nevoie de evaluare completă – anamneză, ORL, neurologie, oftalmologie, cardiologie, reumatologie, pentru a i se depista cauza. Uneori, în funcție de caz, se pot cere analize de sânge și test imagistic (RMN) cranian. Tratamentul depinde de cauze și de severitatea simptomatologiei. Vertijul poate fi agravat de călătoriile cu mașina, avionul sau vaporul. Se indică evitarea stresului, posibil consumul de sare.