Pacienții întreabă, medicii OCH răspund.
Ion H. și Vladimir D., ambii din Brăila, ne-au scris și ne-au întrebat ce să facă pentru a trata hernia hiatală, de care, cel mai probabil, suferă.
Domnul doctor Mihai Hrițcu, medic primar chirurgie generală, ne vorbește despre ce înseamnă hernia hiatală și cum o abordăm.
Hernia hiatală este o problemă legată de stomacul pacientului. Hernia presupune un defect în diafragmă, în mușchiul care separă toracele de abdomen și, prin acest defect, o parte a stomacului herniază – efectiv urcă în torace.
Cum tratăm de hernia de perete abdominal
Sunt mai multe tipuri de hernii. Cea mai frecventă este cea prin alunecare, atunci când cardia, adică joncțiunea dintre esofag și stomac, pur și simplu urcă în torace. Dar mai există și hernie hiatală prin rostogolire, atunci când practic cardia rămâne în abdomen, dar partea fundică, partea de sus a stomacului se rostogolește în torace. Deci esofagul rămâne în abdomen.
Mai există, totodată, un mix care e mai mult o problemă de mucoasă, în care, datorită cicatricilor repetate, această mucoasă oarecum ascensionează, scurtând în felul acesta lungimea esofagului. Și atunci apare această hernie hiatală prin esofag scurt.
În mod frecvent, medicul gastroenterolog apelează la endoscopia digestivă superioară pentru a pune diagnosticul de hernie hiatală. Există, însă, și pacienți la care hernia hiatală nu poate fi diagnosticată prin endoscopie digestivă superioară. Ei au simptomatologie de reflux, dar endoscopia digestivă nu arată o hernie hiatală. Acești pacienți au doar o boală de reflux gastroesofagian, boală de reflux care poate fi diagnosticată printr-o investigație radiologică – o radiografie cu substanță de contrast.
Gastroenterologie intervențională - ERCP
Dacă este prima oară când pacientul primește acest diagnostic, dacă nu sunt deja complicații ale herniei hiatale, într-o primă etapă este recomandat un tratament medicamentos și o modificare de stil de viață. Asta înseamnă că pacientul trebuie să își schimbe oarecum obiceiurile alimentare, să evite anumite alimente care pot să-i creeze acest reflux gastroesofagian, să evite alcoolul, fumatul, alimentele picante, băuturile carbogazoase.
Trebuie să-și modifice totodată și postura în timpul somnului, respectiv să nu doarmă la orizontală, ci pe cât mai multe perne, cu capul cât mai ridicat, undeva la 45 de grade, și să ia un tratament cu antiacide sau antisecretorii gastrice, care să-i scadă producția de acid în stomac, în așa fel încât acest acid să nu-i mai creeze simptomatologia pe care o are. Dacă tratamentul nu funcționează, sau funcționează, să zicem, o lună – două și după întreruperea lui revin simptomele, atunci se pune problema de o intervenție chirurgicală.
Intervenția chirurgicală în era laparascopiei se face predominant laparoscopic, adică minim invaziv. Intervenția presupune cinci incizii mici pe peretele abdominal, prin care chirurgul intră laparoscopic cu o cameră video și cu niște instrumente și repară acel defect în diafragmă, îl calibrează în jurul esofagului, adică închide acest defect în așa fel încât să rămână doar esofagul, să nu treacă pe acolo și stomacul. După aceea, chirurgul efectuează o valvă antireflux, un montaj al stomacului în așa fel încât să se împiedice refluxul acid din stomac în esofag.
Dacă nu respectă indicațiile medicului specialist, pacientul riscă o recidivă. Recidiva este posibilă, altminteri, la orice intervenție, dar, cu respectarea indicațiilor medicului, ar trebui să scadă șansa de a recidiva.
Fiind o intervenție minim invazivă, pacientul este spitalizat două – trei nopți postoperator, de principiu. Dacă totul este ok, în două – trei zile pacientul pleacă acasă.
În primele ore după intervenție, pacientul se va trezi cu o sondă nazogastrică (o sondă pusă pe nas care se duce până în stomac, să îl golească), deoarece tranzitul intestinal nu este încă reluat și atunci există posibilitatea – și datorită drogurilor anestezice și datorită conținutului intestinal care nu se evacuează – să aibă senzație de vărsătură, iar senzația de vărsătură este implicată în recidiva postoperatorie. Pacientul simte un ușor disconfort (e neplăcut).
În afară de această sondă nazogastrică, pacientul primește toate medicamentele necesare ca să aibă un confort postoperator cât mai mare. În ziua următoare se scoate această sondă nazogastrică, deci, după primele 24 ore, pacientul scapă de chin. Începe să se alimenteze. Alimentația va fi, inițial, lichidiană în primele 24 – 48 ore, până la apariția scaunului, după aceea progresează către o alimentație semisolidă, urmând ca să reia alimentația solidă după o lună de la operație.
Pacienții pleacă acasă pe picioarele lor, conducându-și singuri mașina. Este o operație minim invazivă, toate operațiile minim invazive presupun o recuperare mult mai rapidă a pacientului și o durere postoperatorie redusă.
Herniile ventrale pot fi tratate chirurgical pe cale endoscopică la Ovidius Clinical Hospital
„Avem o echipă de medici specialiști foarte bună, avem un suport terapeutic al anesteziei foarte bun și avem o terapie intensivă, în primul rând, foarte bine pusă la punct și toate modalitățile de tratament necesare sunt la dispoziția pacientului. La OCH sunt modalități moderne și sigure.” - Dr. Mihai Hrițcu - medic primar chirurgie generală
„Renumele se obține prin performanță”