EKG – test pentru starea de sănătate a inimii

O electrocardiogramă este un test comun și nedureros, folosit pentru a detecta rapid problemele cardiace și pentru a monitoriza starea de sănătate a inimii. Electrocardiograma înregistrează semnalele electrice ale inimii. Cu fiecare bătaie a inimii, un semnal electric (impuls electric), trece prin inimă. Inima este formată din două atrii și două ventricule care se contractă ritmic – mai întâi atriul, apoi ventriculul; ordinea este dictată de impulsurile electrice. În timpul electrocardiogramei – ECG sau EKG – impulsurile electrice sunt culese și înregistrate grafic prin intermediul unor mici electrozi atașați pe piele, în zona pieptului, pe brațe și pe picioare.

Bolile cardiovasculare – tipuri, factori de risc, diagnosticare

Electrocardiograma nu este o procedură tocmai nouă în medicină. Alexander Muirhead, un inginer electronist scoțian, în 1872, la spitalul St Bartholomew, a atașat fire de încheietura unui pacient în stare febrilă, pentru a obține o înregistrare a bătăilor inimii acestuia. În 1887, Augustus Waller, un fiziolog britanic, făcea la rândul său încercări care să permită ca fluxurile inimii să fie notate în timp real. Primul care a folosit termenul de „electrocardiografie – elektrokardiographie” a fost dr. Willem Einthoven, în 1893. În 1901, el a dezvoltat un dispozitiv EKG pe 3 canale, pe bază de galvanometru, iar în 1924 a primit premiul Nobel care îi recunoștea meritele în domeniu.

Electrocardiograma poate fi folosită pentru a determina sau detecta:
• tulburări de ritm (aritmii) sau de conducere (blocuri);
• o circulație proastă a sângelui către mușchiul inimii;
• un atac de cord;
• modificări ale dimensiunii cavităților cardiace;
• afecțiuni ischemice și genetice;
• cât de bine funcționează anumite tratamente pentru boli de inimă;
• modificări hidroelectrolitice care afectează funcția cardiacă.

EKG-ul este indicat dacă aveți oricare dintre următoarele semne și simptome:
– dureri în piept;
– amețeli, confuzie, leșin;
– palpitații (senzație de „nod în gât”);
– puls rapid;
– dificultăți de respirație;
– slăbiciune, oboseală sau scădere a capacității de a face mișcare.

Care sunt tipurile de colesterol și ce efecte au asupra organismului tău

Dacă vă aflați în evidența medicului cu angină pectorală, diabet zaharat, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie sau dacă sunteți fumător cronic, e indicat să faceți EKG anual. Dacă aveți antecedente familiale de boli de inimă, medicul dumneavoastră vă poate sugera o electrocardiogramă ca test de screening, chiar dacă nu aveți simptome.

Electrocardiograma este o procedură sigură. Nu există risc de electrocutare în timpul testului, electrozii utilizați nu produc energie electrică, ci doar înregistrează activitatea electrică a inimii. Nu sunt necesare pregătiri speciale pentru o electrocardiogramă standard. În timpul testului, se vor plasa electrozii pe piele, de obicei, astfel: șase (sau opt) la nivel toracic și patru la încheieturile mâinilor și ale picioarelor. Apoi, se va porni înregistrarea. Pe parcursul procedurii, pacientul va fi întins pe un pat de examinare, va sta relaxat, nu va vorbi și nu va tuși, pentru a nu afecta rezultatul. Un astfel de EKG standard – de repaus – durează câteva minute; imediat după îndepărtarea electrozilor, pacientul își poate relua activitățile obișnuite. Medicul (cardiolog, internist, de familie sau de urgență) va interpreta rezultatul electrocardiogramei și va decide un plan terapeutic corect. Orice modificare a ritmului cardiac poate cauza diferite afecțiuni severe.

Dacă simptomele tind să apară și să dispară, este posibil să nu fie detectate în timpul unei înregistrări EKG standard. În acest caz, se recomandă monitorizarea EKG la distanță sau continuă – monitor Holter. Acesta este un dispozitiv mic, purtabil, care înregistrează un EKG continuu, de obicei timp de 24 până la 48 de ore.

Un EKG de efort sau testul de efort cardiac va fi indicat atunci când medicul e interesat de modul în care inima reacționează la o activitate fizică. În acest caz, activitatea inimii este monitorizată în timp ce pacientul va merge (uneori va alerga) pe o bandă de alergare sau va pedala pe o bicicletă medicinală. Testul de efort se face prin creșterea gradată a efortului și monitorizarea atentă a electrocardiogramei și a tensiunii arteriale, sub supravegherea strictă a medicului.

Ritmul cardiac poate fi influențat de mai mulți factori de risc: înaintarea în vârstă, apariția problemelor de natură cardiovasculară, malformațiile cardiace congenitale, infarctul miocardic, afecțiunile glandei tiroide, dar și de stilul de viață (fumatul, alcoolul, cafeina, antidepresivele etc). Verificarea periodică a ritmului cardiac este importantă pentru a exclude orice boală a mușchiului inimii sau o afecțiune de natură electrică.