Litiaza renală („piatra la rinichi”) este o afecțiune frecvent întâlnită la orice vârstă și presupune formarea unor fragmente de minerale la nivelul rinichilor sau al întregului aparat urinar.
Afecțiunea poate fi asimptomatică sau poate produce dureri intense (colică renală). Dimensiunea litiazei renale variază de la câțiva milimetri la câțiva centimetri. Există mai multe tratamente medicale și chirurgicale posibile care sunt oferite în funcție de numărul, dimensiunea, locația și natura pietrelor. Lăsate netratate, pietrele vezicii urinare pot duce la infecții și alte complicații.
Tractul urinar este un grup de organe care lucrează împreună pentru a elimina urina din organism, incluzând vezica urinară, două uretere și uretra. Urina este produsă în rinichi și se deplasează către vezică prin cele două tuburi lungi – uretere. Vezica urinară este un organ gol, situat în pelvis. Scopul vezicii urinare este de a stoca urina și apoi de a o elibera din corp printr-un tub numit uretră.
Formaţiunile solide care se formează uneori în rinichi sunt acumulări de săruri minerale care pot ajunge până la dimensiunea unei mingi de golf. În funcţie de compoziţie, există patru tipuri de calculi:
– calculii din calciu: sunt cei mai frecvenţi (între 75-85% din totalul cazurilor). Creşterea concentraţiei de calciu în urină poate fi consecinţa deshidratării, aportului prea mare de vitamina D, unor boli precum cele renale (acidoză tubulară renală), hiperparatiroidiei (hormonii secretaţi de paratiroide reglează metabolismul calciului) sau cancerului şi medicamentelor de tipul diureticelor, antiacidelor şi steroizilor.
– calculii din struvit: sunt următorii ca frecvenţă (cam 10-15 % din totalul cazurilor). Ei se formează din magneziu şi amoniac, în urma unor infecţii bacteriene ale tractului urinar. Infecţiile urinare sunt mai frecvente la femei, astfel acest tip de calculi afectează mai mult sexul feminin. Prot ajunge la dimensiuni mari şi pot provoca dureri puternice.
– calculii din acid uric (produs secundar al metabolismului proteic) sunt consecinţa pH-ului acid al urinei. Incriminată în acest caz este mai ales alimentaţia bogată în proteine.
– calculii din cistină (aminoacid care poate exista în concentraţii mari în urină): sunt o formă mai puţin întâlnită (cca. 1-2 % din cei afectaţi de litiază renală). Acești calculi afectează persoanele cu o boală genetică ereditară – cistinurie, ce determină secreţia în exces a acestui aminoacid.
Îndepărtarea pietrelor la rinichi fără nicio tăietură.
Uneori, pietrele vezicii urinare – chiar și cele mari – nu cauzează probleme. Dar dacă o piatră irită peretele vezicii urinare sau blochează fluxul de urină, semnele și simptomele pot include:
• Dureri abdominale lombare;
• Durere în timpul urinării;
• Urinare frecventă;
• Senzație permanentă de urinare;
• Dificultate la urinare sau flux de urină întrerupt;
• Miros diferit al urinei;
• Urină tulbure sau neobișnuit de închisă;
• Stări de greață și vomă;
• Sânge în urină (hematurie) – caz în care se impune prezentarea de urgență la medic.
Apariția febrei este un semn că s-a instalat o infecție de-a lungul tractului urinar.
Litiaza urinară nu are o singură cauză, ci este o manifestare a unui cumul de factori care dezechilibrează compoziția chimică a urinei. Printre factorii de risc sunt: istoricul familial / personal (un membru al familiei sau pacientul au avut deja pietre la rinichi); obezitatea; deshidratarea; alimente bogate în proteine, sodiu și zahăr; anumite suplimente și medicamente în exces (vitamina C, laxative, antiacide pe bază de calciu, anumite medicamente utilizate la tratarea depresiei sau migrenelor); dezechilibrul metabolic; infecții cronice ale tractului urinar; staza urinară (cauzată de un obstacol; de exemplu, adenomul de prostată); golirea incompletă a vezicii urinare (de la un accident vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării sau alte probleme de sănătate).
În cazul suspiciunii de litiază urinară, se fac următoarele teste:
– analize de sânge și urină;
– imagistică: tomografie computerizată (CT), ecografie și radiografie abdominală.
La Ovidius Clinical Hospital pietrele la rinichi sunt îndepartate fără nici o tăietură.
Tratamentul pentru calculii renali variază în funcție de tipul și dimensiunea pietrelor, dar și de cauza care a dus la apariția acestora.
Tratamentul pentru calculi renali de mici dimensiuni (până la 4 milimetri) este non-invaziv și include: hidratare, calmante, medicamente (alfa blocante, de relaxare a mușchilor ureterului, pentru ușurarea eliminării pietrei, fără dureri).
Pietrele renale care sunt prea voluminoase pentru a fi evacuate, sau cele care pot provoca sângerări, leziunile renale, sau infecțiile tractului urinar, pot necesita un tratament mai extins, stabilit de medic. Printre proceduri se numără:
– litotripsie (litotriția) extracorporală cu unde de șoc (ajută la spargerea în bucăți mici a pietrelor astfel încât să poată fi eliminate prin urină);
– nefrolitotomia percutanată (intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea calculilor renali); piatra poate fi extrasă integral sau spartă în bucăți mai mici, iar procedura implică anestezie generală și internare pentru una sau două zile;
– ureterorenoscopie (procedura presupune introducerea unui instrument subțire și lung, ureteroscop, echipat cu o cameră, de-a lungul uretrei, până în locul unde s-a blocat piatra)
Pentru a preveni litiaza urinară, beți multe lichide, în special apă. Pentru diagnostic și cele mai bune opțiuni de tratament pentru dumneavoastră, programați-vă la medicii OCH. Noi credem în dreptul pacientului la sănătate și contribuim la îndeplinirea acestui crez prin profesionalism dublat de echipamente moderne, de top.
Telefon 0241 480 400