De secole, spălarea mâinilor a reprezentat pentru umanitate o componentă centrală a igienei personale, mai mult din punct de vedere cultural și religios. Legătura clară dintre sănătate și igiena mâinilor a fost descoperită însă, abia acum aproape două sute de ani, și, ca toate momentele cruciale din istoria științelor medicale, are o poveste.
Viena anului 1846…
Un tânăr medic, proaspăt angajat la Spitalul General din Viena, observa că mortalitatea maternă era mult mai mică în cazul nașterilor la domiciliu sau asistate de moașe decât în cazul în care acestea erau asitate de medici, în spitale. Cauza acestor decese era, invariabil, febra lăuziei sau febra puerperală.
Dorind să înțeleagă și să explice acest paradox, tânărul medic , pe nume Ignaz Semmelweis, a început să colecteze date și să facă propriile observații.
Să nu uităm că, la vremea aceea, nu se știa nimic despre microbi și răspândirea lor, nu se inventase microscopul optic iar cercetarea medicală era încă în fașă…
După mai multe ipoteze neconfirmate, unele dintre ele chiar mistice, Semmelweis pleacă de la presupunerea că, pe mâinile medicilor care efectuau și autopsii lăuzelor decedate, rămâneau particule (le numea particule cadaverice), care îmbolnăveau celelalte lăuze. A avut, intuitiv, certitudinea transmiterii directe a microbilor prin intermediul mâinilor contaminate ale personalului medical.
În 1847 Semmelweis impune întregului personal din spital să își dezinfecteze mâinile cu clorură de var. După introducerea acestei măsuri, mortalitatea maternă a scăzut dramatic. Dar această extraordinară descoperire, una dintre cele mai mari din toate timpurile și care ar fi putut salva milioane de vieți, nu a fost fructificată decenii de-a rândul.
Prin modul său autoritar de a-și impune convingerile, prin ignorarea efectelor secundare ale clorurii de var asupra mâinilor, prin lipsa de tact și agresivitatea cu care îi blama public pe cei ce nu erau de acord cu el, Semmelweis și-a atras mulți dușmani.
A generat frustrare în rândul colegilor săi, descoperirea lui Semmelweis făcând să pară că aceștia se fac vinovați de atâtea și atâtea decese. Dacă adăugăm și cutumele celor vremuri, conform cărora medicii erau „gentlemen” iar „mâinile unui gentleman sunt totdeauna curate” avem tabloul complet al oprobriului la care geniul autocrat a fost supus. Colegii săi au renunțat la clorura de var iar el fost declarat nebun și demis din spital.
Pribeag în Europa, Semmelweis a încercat să își convingă colegii să se spele mâinile cu clorură de var dar nu îl mai asculta nimeni....
S-a stins din viață la numai 47 de ani, ca urmare a unei septicemii, de fapt aceeași boală pe care s-a luptat asiduu să o prevină la femeile care au decedat de febră puerperală.
150 de ani mai târziu...
Descoperirea lui Semmelweis rămâne una, dacă nu chiar cea mai importantă și mai la îndemână măsură de prevenire a transmiterii bolilor, atât în mediul spitalicesc cât și în comunitate. Infecțiile asociate asistenței medicale reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, peste tot în lume, atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare și constituie o provocare continuă în contextul zilelor noastre.
La peste 150 de ani de la utilizarea clorurii de var pentru dezinfecția mâinilor, un moment important în asigurarea igienei mâinilor în instituțiile de acordare a îngrijirilor medicale a fost introducerea pe scară largă a utilizării soluțiilor hidroalcoolice precum și a unor proceduri standardizate care să permită personalului medical efectuarea unei igiene eficiente a mâinilor.
Începând cu anul 2009, în fiecare an, pe data de 5 mai sau în jurul acestei date Organizatia Mondială a Sănătății desfășoară campania “Clean Hands Save Lifes” (Mâinile curate salvează vieți), campanie la care sunt invitate să adere instituții de acordare a asistenței medicale din întreaga lume.
Încă de la deschiderea sa, în primăvara anului 2014, Ovidius Clinical Hospital a implementat Politica privind igiena mâinilor, în spiritul valorilor promovate de Campania Organizației Mondiale a Sănătății “Mâinile curate salvează vieți”. Unul dintre elementele centrale ale acestei politici este reprezentat de programul de training multiprofesional care se adreseză tuturor categoriilor de personal: medici, asistente, infirmiere, brancardieri ce se desfășoară bianual.