Nitrații și nitriții au devenit două dintre cele mai controversate substanțe cu impact asupra sănătății. Ele se regăsesc în apă, alimente, atât în mod natural, cât și derivate din aditivii folosiți în timpul procesării alimentelor. În interviul de mai jos, Ș. L. Dr. Cristina Farcaș - medic specialist medicină internă și homeopatie, Lector formator al Centrului Francez Internațional de Pregătire în Homeopatie CEDH, subliniază câteva aspecte legate de toxicitatea nitriților și a nitraților asupra organismului.
I: Ce informații ne puteți oferi legat de acest aspect?
Aspectul toxicologic al nitraților și nitriților este un subiect care a intrat în atenția specialiștilor și consumatorilor prin descoperirea în anii ‘60 a nitrozaminelor, grup de substanțe derivate din nitriți, cu potențial carcinogen. Primul raport care face corelația între nitrat /nitrozamine și o formă de cancer, respectiv cancerul colorectal, este publicat în 1973 și acesta a fost urmat de numeroase alte studii.
I: Ce detalii ne puteți oferi despre aceste substanțe și ce date aveți despre principalele surse de nitrați?
Nitritul și precursorul acestuia, nitratul, se regăsesc în mediu, în mod natural, și apar în alimentele de origine vegetală ca parte a ciclului azotului. Cele mai mari cantități de nitriți se acumulează în plantele care cresc în solurile bogate în nitrați.
Acumularea nitraților în plante este influențată de mai mulți factori: utilizarea îngrășămintelor, rata de creștere și condițiile de creștere, inclusiv intensitatea luminoasă, nivelul precipitațiilor și nu în ultimul rând activitatea enzimei nitrat-reductază, proprie plantei – toate acestea justificând diferența în conținutul de nitrați al vegetalelor.
Cercetările arată că legumele cu frunze tind să aibă niveluri mai mari de nitrați în comparație cu semințele sau tuberculii.
Ca urmare, la nivelul comunității UE, au fost reglementate limitele maxime ale nitraților din legume. Reglementările vizează în mod deosebit produsele alimentare procesate pe bază de cereale, alimentele pentru sugari și copiii mici, spanacul, salata, fructele și lista poate continua.
Alte surse de nitrați din dieta umană sunt apa, produsele din carne și în anumite cazuri medicamentele.
I: Noțiunea de nitrați am descoperit-o inscripționată pe eticheta sticlei de apă. Care este impactul nitratului din apă asupra sănătății omului?
Nitratul din apă a primit o atenție specială din partea pediatrilor, specialiștilor și consumatorilor.
Vorbim despre informația legată de vulnerabilitatea sugarilor la aportul ridicat de nitrați, fapt explicat prin imaturitatea enzimatică. Utilizarea apei cu un nivel crescut de nitrați în alimentația sugarilor determină creșterea concentrației de methemoglobină, o formă de Hb incapabilă să transporte oxigenul. Așa numita anemie biochimică, cu aspectul clinic caracteristic de baby blue/copil cianotic/colorație albastruie a tegumentelor. După vârsta de șase luni, organismul începe să producă enzimele implicate în apărarea antioxidantă, care se vor opune oxidării hemoglobinei în methemoglobină și astfel începe protecția naturală față de nitrați (în anumite limite) și un transport optim al oxigenului de către hemoglobină în organism.
I: Care sunt limitele acceptate pentru nitrați în apa potabilă?
Nivelul maxim contaminant (MCL) pentru nitrați în apa potabilă a fost stabilit de OMS la 50mg/l, total nitrați. Pentru nou-nascuți și sugari, în schimb, siguranța deplină este asigurată de o apă cu un conținut de nitrați mai mic, limitat la 15mg/l, cu valoarea optimă sub 10mg/l.
Asigurarea calității apei este prioritară și este reglementată prin normele Directivei 91 a Uniunii Europene, (Directiva privind Nitrații, 1991), care prevede coduri obligatorii de bune practici agricole, în scopul reducerii sau de prevenire a poluării apelor subterane și de suprafață cu nitrați din surse agricole.
Apa constituie patrimoniu ce trebuie protejat, tratat și conservat ca atare.
I: Ați menționat și alte surse alimentare de nitrați. Care ar fi acestea?
Sunt compușii folosiți ca aditivi pentru îmbunătățirea calității alimentelor și pentru a proteja împotriva contaminării microbiene și a modificărilor biochimice. Legat de contaminarea microbiană cel mai de temut agent patogen vizat este Clostridium. Conversia din nitrați în nitriți și transformarea lor la nivelul tractului gastro-intestinal în nitrozamine, conferă periculozitatea acestor aditivi.
I: Ați menționat substanța numită nitrozamină, cu potențial toxic. Cum se explică această nocivitate?
Nitrozamina și toate substanțele asociate nitriților, acționează în cascadă la nivel biochimic celular și declanșează haos biochimic, denumit generic, stres oxidativ nitrozativ, cu implicații asupra funcțiilor optime ale celulelor.
Stresul oxidativ nitrozativ este recunoscut ca proeminent factor declanșator pentru boli acute și cronice. În aceste condiții, există un risc semnificativ pentru mutații genetice, cancere și toxicitate generală celulară cu dezechilibru major funcțional. Se menționează riscul de cancer renal, cancer tiroidian, digestiv cu localizări gastric- colorectal- esofagian, cancerul mamar, iar tiroida, deosebit de sensibilă, reacționează prin scăderea sintezei de hormoni tiroidieni cu hipotiroidism.
I: Ați evidențiat cascade de reacții biochimice complexe pornind de la nitrat, cu sinteză de produși metabolici cu toxicitate dovedită. Ce factori de protecție ar putea exista?
Organismul uman este dotat cu sisteme de neutralizare, însă în anumite limite. Factori documentați inhibitori pentru formarea de nitrozamine sunt sistemele antioxidante enzimatice. Pe lângă aceste sisteme proprii celulelor, vitamina C și E au un rol important. Alte substanțe benefice sunt polifenolii, flavonoidele, usturoiul și polifenolii ceaiului verde, toate din sursă vegetală, și deci.... ne întoarcem la nevoia de a avea un sol și ape curate.
I: Ce posibilități există pentru evaluarea în clinică a capacității de apărare în fața acestui tip de stres biochimic, amintit de dvs, stres nitrozativ?
Sunt vizate enzimele: glutation peroxidaza (GPX) și superoxid dismutază (SOD) care pot fi dozate din sânge. Valorile scăzute ale acestora se asociază cu un stres biochimic oxidativ și corespund și unui status proinflamator, cu risc major de patologie degenerativă.
Alți parametri ai stresului oxidativ, sunt Malon-dialdehida (MDA) și Nitro-tirozina (NT) care analizate în context clinico-paraclinic oferă imaginea statusului propriu antioxidant, în vederea unui protocol de prevenție optimă.
Prevenția este deosebit de importantă, lipsită de suferința bolii și mai puțin costisitoare și este necesar să o avem în vedere.
În concluzie, sănătatea noastră este rezultatul atitudinii responsabile umane. Grija față de noi, de semenii noștri, de natura noastră.