Boala Parkinson afectează grav mișcarea

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă care afectează funcțiile motorii ale organismului.

Boala progresează lent și debutează de obicei între 40 și 60 de ani. Simptomele încep de obicei treptat și se agravează în timp. Pe măsură ce boala progresează, cei afectați pot avea dificultăți în a merge și a vorbi.

„Tremurul este cel mai frecvent simptom, de obicei cu debut în hemicorp. O altă caracteristică importantă este rigiditatea, tulburarea de mers, lentoarea în executarea mișcării. De precizat că Parkinson poate debuta cu tulburări gastrointestinale, depresie. În faze tardive pacienții pot avea halucinații „benigne”, faptul că uneori se uită într-un punct și văd șoricei, gândăcei, umbre, dar nu îi sperie, nu îi deranjează” explică dr. Stella Prutean, medic primar neurologie la OCH.

Se crede că aproximativ 1 din 500 de persoane sunt afectate de boala Parkinson. Cele mai multe persoane cu Parkinson încep să dezvolte simptome la peste 50 de ani, deși aproximativ 1 din 20 de persoane care suferă de această afecțiune au primele simptome la vârsta de sub 40 de ani. Bărbații sunt puțin mai predispuși la boala Parkinson decât femeile. Expunerea la toxine vreme îndelungată poate crește, de asemenea, riscul de Parkinson.


Sfatul medicului ORL: Ce este sindromul vertiginos?

Debutul și simptomele Parkinsonului sunt diferite de la o persoană la alta. Adesea, simptomele de început sunt atât de discrete încât se ignoră sau se confundă cu manifestările altor afecțiuni. Abia când cresc în intensitate se poate ajunge la diagnosticul corect. Simptomele încep adesea pe o parte a corpului și de obicei rămân mai grave pe acea parte, chiar și după ce manifestările sunt vizibile și pe partea cealaltă.

Simptomele care pot indica Parkinson sunt:

• tremor (o mișcare ușoară, involuntară, rapidă, repetată a unui deget, mână sau picior);
• mișcări încetinite (bradikinezie) ale celor mai banale gesturi zilnice (pașii pot deveni mai scurți când pacientul se deplasează, poate să se ridice cu dificultate de pe un scaun etc.);
• rigiditate musculară, însoțită de durere musculară de intensitate diferită (mai mare sau mai mică);
• afectarea posturii (corpul se înclină în față), care duce la afectarea echilibrului (predispoziție pentru pacient să se împiedice, să cadă);
• diminuarea / pierderea mișcărilor automate (precum clipitul, zâmbetul sau legănarea brațelor în mers);
• modificarea vorbirii (voce slabă, discurs neclar);
• modificări ale scrisului (scrierea poate deveni dificilă, cu litere mici, înghesuite);
• somn agitat sau oboseală în timpul zilei;
• pierderea mirosului;
• depresie.

Boala Parkinson este cauzată de o pierdere a celulelor nervoase dintr-o parte a creierului numită substanța neagră (substantia nigra). Acest lucru duce la o reducere a unei substanțe chimice din creier (dopamina, care joacă un rol vital în reglarea mișcării corpului). Substanța neagră este o structură a ganglionilor bazali situată în mijlocul creierului, care joacă un rol important în recompensă și mișcare. Cu cât pierderea dopaminei este mai mare, cu atât simptomele legate de mișcare sunt mai severe.

Neurologia la OCH

Diagnosticul se pune pe baza examenului fizic și neurologic și a istoricului medical. Se poate recomanda un examen imagistic (CT / RMN). Există cinci stadii ale bolii, date de manifestările sale:

– Stadiul 1: simptomele sunt ușoare (un tremor ușor, poate o ușoară încovoiere a spatelui, calitatea vieții pacientului nu este afectată;
– Stadiul 2: simptomele se accentuează, se resimt pe ambele părți ale corpului, sarcinile zilnice devin mai dificile și necesită mai mult timp;
– Stadiul 3: este socotit stadiul mediu al bolii, pacientul își pierde echilibrul, se mișcă cu dificultate, dar încă se poate desurca singur, chiar dacă cu greutate;
– Stadiul 4: simptomele se agravează (tremorul este sever, vorbirea e afectată dramatic), pacientul are nevoie de asistență la mers și activități de zi cu zi;
– Stadiul 5: stadiul cel mai avansat al bolii, pacientul este complet dependent de asistență, rigiditatea musculară îl plasează în scaunul cu rotile. Are nevoie fie de o asistentă permanentă, fie de un centru specializat.

E important ca boala să fie depistată cât mai devreme și să se instituie măsuri de temporizare a evoluției acesteia, pentru limitarea efectelor sale.

Boala Parkinson poate genera complicații, precum:

• probleme de înghițire a alimentelor;
• acumulare de salivă;
• dificultatea de a mesteca alimentele;
• dificultăți de gândire și probleme cognitive (demență);
• schimbări emoționale, depresie;
• probleme ale vezicii urinare, constipație;
• schimbări ale tensiunii arteriale (care duc la amețeală / leșin).

Deocamdată, nu există un tratament care să vindece boala, dar sunt disponibile mai multe terapii care întârzie apariția simptomelor motorii sau le ameliorează, dacă au apărut. Terapiile vizează creșterea cantității de dopamină din creier și controlul funcțiilor motorii. Se recomandă exerciții fizice pentru întărirea musculaturii și corectarea posturii. Medicația este recomandată de medic și urmărită constant, iar pacientul o va urma cu strictețe, pentru a preveni agravarea bolii.

Chirurgical, se practică stimularea creierului (deep brain stimulation) – chirurgul inserează electrozi într-o zonă anume a creierului, apoi îi conectează la un generator implantat în zona claviculei. Acest dispozitiv transmite impulsuri electrice către creier și ajută la reducerea manifestărilor în boala Parkinson (tremor, încetinirea mișcării, rigiditatea). Pe lângă activitate fizică regulată și coordonată (care să nu le depășească rezistența), pacienților cu Parkinson li se recomandă o alimentație sănătoasă, echilibrată, și o hidratare corectă (boala afectează și neuronii care declanșează senzația de sete), precum și odihnă.