och-loader

Hepatita de la A la G

2022-07-28

Hepatitele virale sunt un grup de maladii acute și cronice, provocate de diverse virusuri, pentru care ficatul este ţinta principală a proceselor patologice. Inflamația ficatului este dată cel mai adesea de un virus, dar consumul excesiv de alcool, unele toxine sau medicamente, ori anumite afecțiuni medicale pot fi, de asemenea, cauze ale hepatitei.

Ficatul are un rol extrem de important în menținerea sănătății întregului organism; această glandă e alcătuită din mai mulți lobi, secretă bilă și metabolizează proteine, carbohidrați și grăsimi, înmagazinează glicogen, vitamine și alte substanțe, sintetizează factorii de coagulare, elimină materiile nefolositoare și toxice din organism, reglează volumul sângelui și distruge celulele roșii îmbătrânite.


Gastroenterologie


Virusul hepatic atacă și distruge, într-o măsura mai mică sau mai mare, celulele hepatice, ceea ce duce la o funcționare defectuoasă a ficatului (insuficiență hepatică).

În fiecare an, pe 28 Iulie, se marchează Ziua Mondială de Luptă Împotriva Hepatitei (World Hepatitis Day – WHD). Scopul acestei zile este de a duce la o mai bună conștientizare a pericolului dat de infecțiile cu virusuri hepatice și un bun prilej de a afla informații utile despre modul în care o persoană se poate îmbolnăvi de hepatită, modalități de diagnostic, tratament și prevenție.

La nivel mondial, o persoană moare la fiecare 30 de secunde de o boală legată de hepatită, spune organizația non-profit Alianța Mondială de Luptă Împotriva Hepatitei (World Hepatitis Alliance, WHA), afiliată Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Potrivit OMS, circa 300 de milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu hepatită B și circa 60 de milioane cu hepatită C. Unele tipuri de hepatită pot fi prevenite prin vaccinare.

Un studiu OMS a constatat că aproximativ 4,5 milioane de decese premature ar putea fi prevenite în țările cu venituri mici și medii până în 2030 prin vaccinare, teste de diagnosticare, medicamente și campanii educaționale. Strategia globală a OMS împotriva hepatitei, aprobată de toate statele membre ale OMS, urmărește reducerea noilor infecții cu hepatită cu 90% și a deceselor cu 65% între 2016 și 2030.

Hepatita este o boală infecțioasă cu un procent ridicat de transmitere. Studiile au arătat că virusul hepatic tip B are un procent de infectivitate de 33%, iar virusul hepatic tip C un procent de infectivitate de 3%. Pentru comparație, virusul imunodeficienței umane dobândite (HIV) are un procent de infectivitate de numai 0,3%. Grav este faptul că 9 din 10 bolnavi de hepatită nu sunt diagnosticați, arată WHA. Astfel, rata mare de subdiagnosticare este un risc crescut pentru restul populației sănătoase. S-au identificat, la nivel global, mai multe cauze comune care întârzie sau împiedică diagnosticul, dar principala problemă este dată de lipsa de informare în rândul publicului larg, privind riscul de îmbolnăvire.


Sfatul medicului epidemiolog: Spălatul pe mâini este esențial pentru sănătatea noastră

Hepatitele pot avea două forme:
acută (în primele 6 luni de la infectare); se manifestă clinic după circa 21 de zile de la infectare;
cronică (virusul persistă în organism după primele 6 luni); celulele hepatice sunt distruse progresiv și înlocuite de țesut conjunctiv și de o rețea de cicatrici fibroase, ce impiedică circulația sangvină. Drept consecință, apare moartea (necrozarea) țesuturilor ficatului, ceea ce duce la ciroză. Boala hepatică poate continua prin evoluția lentă a cirozei sau poate evolua spre apariția unui cancer al ficatului.

Se cunosc mai multe tipuri de hepatită virală (A–G).

Hepatita A se mai numește și „boala mâinilor murdare”. Virusul se găsește în materiile fecale ale persoanelor infectate, ca urmare, transmiterea la persoanele din jur se face prin contact cu obiecte, alimente, apă contaminată cu materii fecale provenite de la o persoană infectată. Infecția cu virusul hepatic A creeză imunitate; după ce organismul se vindecă de hepatita A, dezvoltă anticorpi care îl pot proteja de viitoare infecții cu virusul de tip A, pentru toată viața. Cea mai bună metodă de prevenire a acestei hepatite este vaccinarea, dar și:
– spălarea pe mâini cu apă și săpun, înainte și după folosirea toaletei, înainte și după prepararea alimentelor sau schimbarea scutecelor;
– spălarea corectă a legumelor și fructelor și evitarea alimentelor insuficient gătite;
– folosirea de surse de apă de băut necontaminate;
– utilizarea corectă a prezervativelor.

Hepatita B este transmisă pe cale sexuală (schimb de fluide ale corpului) și prin contactul mucoaselor sau tegumentelor lezate (răni, ulcerații) sau prin fluide injectate infectate, folosirea în comun cu persoane infectate a seringilor sau altor instrumente contaminate care pot provoca sângerare (de exemplu forfecuțe de manichiură / pedichiură). Virusul hepatic B poate fi transmis și de la mamă la făt în timpul sarcinii sau prin laptele matern, la alăptare. Virusul de tip B provoacă icter și simptome precum cele ale gripei. Ceva mai bună formă de prevenție este vaccinarea (previne și hepatita D), care protejează pentru o perioadă de circa cinci ani. Alte modalități de prevenție:
– utilizarea prezervativelor;
– utilizarea seringilor de unică folosință;
– evitarea folosirii în comun a obiectelor de igienă (care ar putea avea sânge pe ele): aparate de ras, forfecuțe de unghii, periuțe de dinți etc.
– evitarea tatuării și piercing-ului în locații care nu prezintă încredere.
Pentru hepatita B acută nu exista un tratament specific. Persoanele care suferă de acest tip de hepatită vor primi îngrijiri care să le amelioreze simptomele. Hepatita B cronică se vindecă cu medicamente (inclusiv agenți antivirali orali, injecții cu interferon). Cazurile grave pot ajunge la transplant de ficat.
De reținut: multe persoane care încep un tratament pentru hepatita B îl vor continua pe tot parcursul vieții.

Hepatita C se transmite prin contact direct cu sângele unei persoane infectate (ace / instrumentar folosit în comun cu persoane infectate, transfuzii, transplant de organe, de la mamă la făt în timpul sarcinii sau prin contact sexual neprotejat) și, după o perioadă latentă îndelungată, poate cauza ciroză sau cancer. Modalitățile de prevenire ale infecției cu virusul de tip C constau mai ales în igienă personală și de sănătate:
– utilizarea prezervativului;
– utilizarea seringilor de unică folosință;
– evitarea folosirii în comun a obiectelor de igienă (care ar putea avea sânge pe ele): aparate de ras, forfecuțe de unghii, periuțe de dinți etc.
– evitarea tatuării și piercing-ului în locații care nu prezintă încredere.
De regulă, este necesar tratament în cazul unei infecții cronice cu virusul hepatic C. Pentru persoanele cu vârsta de peste 12 ani, OMS recomandă terapia cu antivirale pan-genotipice cu acțiune directă; acestea pot vindeca majoritatea persoanelor infectate (90% dintre cazuri), iar durata tratamentului este de 12 - 24 săptămâni (în funcție de prezența sau absența cirozei). În aproximativ 80% dintre cazuri, persoanele sunt asimptomatice, dar pot transmite virusul hepatic C.

Hepatita D nu apare decât la persoanele care suferă și de hepatită B. Calea de transmitere este parenterală. Coinfecția și/sau suprainfecția cu VHD crește riscul de cronicizare al hepatitei și crește incidența formelor grave, fulminante. Apariția infecției cu virusul hepatic D, alături de hepatita B, accelerează progresul bolii, în 70-90% dintre cazuri. Ciroza poate surveni cu 10 ani mai devreme, în situația celor care au ambele forme de hepatită.

Hepatita E se aseamănă foarte mult cu hepatita A, cu aceeași cale de transmitere. La gravide poate să determine forme severe fulminante, cu o rată crescută a mortalității. Virusul se găsește mai ales în regiuni cu acces limitat la apă potabilă, igienă și servicii medicale (zonele de război, taberele pentru refugiați).

Hepatita F (HFV, identificat prima oară în 1994) se răspândește ca în cazul celor de tip A și E.

Hepatita G – este cauzată de virusul hepatic G, numit și GBV-C (identificat în 1996). Majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice. Poate cauza infecții cronice și complicații ale unor afecțiuni ale ficatului. Se transmite prin sânge, contact sexual neprotejat și, foarte rar, prin placentă. Prezintă risc de îmbolnăvire persoanele care primesc transfuzii sau organe, cele care își administrează droguri injectabile, pacienții de hemodializă. Poate apărea concomitent cu hepatita B sau C, în 10-20% dintre cazuri.


Ce sunt hepatitele virale și cum ne ferim de ele


Hepatitele sunt asimptomatice la debut, dar în general se manifestă circa două luni (deși un procent de 10-15% dintre cazuri pot să aibă simptome până la șase luni).


Semne și simptome ale hepatitelor:

• oboseală;
• febră;
• scăderea apetitului;
• greață și/sau vărsături;
• sensibilitate sau disconfort în zona ficatului;
• urină închisă la culoare;
• fecale decolorate;
• dureri articulare;
• dureri musculare;
• icter (îngălbenirea mucoaselor pielii și ochilor).
Când infecția hepatică avansează spre ciroză, mai pot să apară:
• scăderea tonusului muscular;
• scăderea în greutate;
• mărirea dimensiunii abdomenului;
• retenție de apă în țesuturi;
• umflarea articulațiilor.

Diagnosticul este stabilit pe baza anamnezei și a analizelor de sânge. Hepatita virală nu are tratament specific. Măsurile care se iau sunt în funcție de tipul de hepatită. cazurile ușoare necesită odihnă, alimentație ușoară și hidratare. Cazurile severă pot necesita spitalizare, iar pentru prevenția complicațiilor se poate apela la injectare cu imunoglobulină. Medicul specialist infecționist este cel mai în măsură să pună un diagnostic precis și să recomande un tratament eficient.

Programați-vă la medic pentru orice problemă de sănătate. La OCH credem în dreptul pacientului la sănătate și contribuim la îndeplinirea acestui crez prin profesionalism dublat de aparatură de top.