och-loader

Chist hidatic – zoonoză care poate fi prevenită

2022-07-08

Boala hidatică (hidatidoza) este o boală cronică dată de dezvoltarea larvei teniei, Echinococcus granulosus, în organismul uman. Această afecțiune se întâlnește mai frecvent în comunitățile sărace care se ocupă cu păstoritul, trăind în apropierea gazdelor obișnuite ale parazitului (câinii și oile). În organismul uman, chistul se dezvoltă cel mai frecvent în ficat (60–75%), al doilea organ ca frecvență fiind plămânul; poate să se extindă și la alte organe (splină, creier, ochi, oase, mușchi).

Chisturile hidatice pot atinge dimensiuni de până la 5 – 10 cm sau mai mult și pot supraviețui de la câteva luni la câțiva ani. Un chist hidatic are forma rotundă, fiind mărginit de un perete gros; în interior conține un lichid mai mult sau mai puțin limpede și scolexuri (capete de tenie).

Persoanele cu chist hidatic sunt adeseori asimptomatice și pot rămâne astfel ani de-a rândul. Într-o mică proporție, chisturile se inactivează spontan. În schimb, chisturile care se rup și dau simptome, duc la complicații severe, care pot amenința viața. Tratamentul de urgență presupune drenarea chistului sau eliminarea lui pe cale chirurgicală.


Chirurgie generală

Se estimează că, la nivel mondial, circa un milion de persoane sunt afectate de această zoonoză (infecție contagioasă provocată de bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare, viermi etc., comună omului și animalelor), iar costul global implicat este de peste 750 de milioane de dolari pe zona umană și de circa două miliarde de dolari pe cea animală.

Echinococoza umană este o infecție zoonotică cauzată de tenia din genul Echinococcus. Dintre cele patru specii cunoscute de Echinococcus, trei sunt de importanță medicală la om. Acestea sunt E. granulosus, care provoacă echinococoză chistică (cel mai întâlnit), E. multilocularis, care provoacă echinococoză alveolară (mai rar, dar mai virulent) și E. vogeli (cel mai rar).

Parazitul cunoaște două forme: cea adultă, în intestinul canidelor (câini, lupi, vulpi, șacali etc.) sau felinelor și cea larvară, când se dezvoltă în organele gazdelor intermediare (în mod frecvent ierbivore: cai, oi, căprioare etc.). Oamenii sunt gazde intermediare accidentale. Larvele parazitului sunt eliminate prin materiile fecale și pot supraviețui câteva luni în sol, apă, pășuni. Omul se poate infecta doar prin contact cu solul contaminat (prin consum de legume nespălate, de exemplu), prin atingerea animalului infectat (pupat pe bot, mângâiere și apoi ducerea mâinii murdare la gură) sau consumul apei infestate. Nu se transmite de la om la om.

Simptomatologia apare târziu. În cazul chistului hepatic, primul semn de boală este icterul; mai apar durerea abdominală, greața, vărsăturile, lipsa poftei de mâncare, scăderea neintenționată în greutate, colangita (infectarea căilor biliare, care poate duce la blocarea lor). Se poate ajunge la insuficiență hepatică (funcțiile ficatului se deteriorează), hepatomegalie (mărirea dimensiunilor ficatului), hipertensiune portală (creșterea presiunii sanguine la nivelul sistemului circulator venos portal, care transportă sângele de la organele abdominale la ficat).

În cazul chistului pulmonar, descoperirea se face accidental, pacientul se prezintă cu tuse cronică sau dureri toracice, respirație scurtă; cazurile mai grave prezintă peritonită, vomă hidatică (în încercarea de a se elimina chistul), bronhospasm, hidropneumotorax (lichid în cavitatea pleurală), piopneumotorax (lichid purulent în cavitatea pleurală). În cazul localizării cerebrale, pacientul are cefalee și amețeli.

Când un chist hidatic se rupe, pot apărea reacții alergice severe (febră, crize astmatice, urticarie) și există riscul decesului prin șoc anafilactic. Pe masură ce boala evoluează, simptomele devin tot mai specifice pentru organele afectate. Dacă nu se intervine, moartea survine în 100% din cazuri.


Ecografie


Principala metodă de diagnostic este ecografia, completată de examen RMN și teste de sânge. În funcție de caz, tratamentul presupune: drenarea chistului, intervenția chirurgicală, tratament cu antiparazitare (uneori chiar cu substanțe specifice chimioterapiei) și monitorizarea evoluției bolii.

Această zoonoză se previne, ca orice altă infecție parazitară, prin igienă. Se indică deparazitarea animalelor domestice, igiena riguroasă a abatoarelor și fermelor, spălarea legumelor și fructelor înainte de consum, spălarea frecventă și corectă a mâinilor.

Programați-vă la medic pentru orice problemă de sănătate. La OCH credem în dreptul pacientului la sănătate și contribuim la îndeplinirea acestui crez prin profesionalism dublat de aparatură de top.