och-loader

Tiroida – afecțiuni, manifestări, tratament

2022-05-27

Tiroida este o glandă endocrină, în formă de fluture, situată în partea antero-laterală a gâtului, în fața traheei. Este compusă din doi lobi laterali și un istm (mică parte îngustată a glandei) care îi leagă; cântărește aproximativ 30 g la adult. Hormonii tiroidieni influențează cele mai multe funcții ale organismului.


Tiroida este responsabilă de felul în care fiecare celulă, țesut sau organ funcționează. Gândim, vorbim, ne mișcăm, avem o inimă care bate și o greutate sub control, o piele uscată, digerăm alimente, iar substanțele hrănitoare sunt răspândite în organism, suntem nervoși sau nu, sub influența acestei glande.
Dacă tiroida nu funcționează normal, apar și probleme de sănătate.

Tiroida produce hormonii tiroidieni în măsura în care are la dispoziție iod. Iodul ajunge în organismul nostru din alimente (sare de masă iodată, pâine, lactate, fructe de mare și pește, ouă), iar tiroida îl extrage din sânge, producând următoarele tipuri de hormoni tiroidieni:
– tiroxina (T4, principalul produs al glandei);
– triiodotironina (T3, hormon produs în afara glandei tiroide, în organe și țesuturi care îl și utilizează, precum ficat, rinichi, creier);
– calcitonina (ajută la menținerea echilibrului calciului în organism).


Hormonii tiroidieni sunt depozitați în tiroglobulină, o proteină care stochează acești hormonă și îi eliberează când este nevoie, ce se regăsește în număr mare în lobii tiroidei. De aici, ajung cu ușurință în fluxul sanguin și își îndeplinesc rolul metabolic. Metabolismul este ansamblul proceselor fizice și chimice prin care un organism viu se dezvoltă, se hrănește, produce energie și este capabil să se reproducă.

Nivelurile hormonilor tiroidieni sunt controlate de glanda pituitară (hipofiza), situată la baza creierului. Hipofiza produce TSH (hormonul tiro-stimulator), care reglează, stimulează sau chiar mărește secreția de hormoni tiroidieni.


ENDOCRINOLOGIE


Femeile, conform statisticilor la nivel mondial, sunt mai predispuse decât bărbații la afecțiuni ale tiroidei (de 5 până la 8 ori). Studiile nu au reușit să explice de ce femeile sunt mai vulnerabile în fața acestor afecțiuni, comparativ cu bărbații, dar se crede că la mijloc ar fi variațiile hormonale din timpului ciclului menstrual sau din timpul sarcinilor, precum și în premenopauză. Conform ultimelor date statistice ale Institutului Național de Sănătate Publică (decembrie 2017), numărul pacienților cu afecțiuni tiroidiene din România este în continuă creștere. Dacă în 2010 s-au înregistrat cca. 35.400 de cazuri noi de afecțiuni tiroidiene, în 2016 cifrele s-au triplat, ajungând la 83.400.


Dintre toate tulburările tiroidiene, cea mai frecvent întâlnită este hipotiroidia (87,8% dintre pacienți sunt femei), urmată de hipertiroidie. Endocrinologii români precizează că numărul mare nu se datorează neapărat unei incidențe crescute a problemelor de tiroidă, ci îmbunătățirii metodelor de diagnostic, atât paraclinice, cât și imagistice și că, de fapt, e nevoie de un program național de screening.

Persoanele cu afecțiuni tiroidiene (fie hipotiroidism, fie hipertiroidism) au în comun câțiva factori: • sexul feminin; • vârsta de peste 60 de ani; • istoric familial de boli autoimune și / sau tiroidă hipo- sau hiper-activă; • sarcină sau naștere în ultimele 6 luni; • deficit de iod sau, dimpotrivă, nivel ridicat de iod, prin consum de anumite medicamente; • fumat; • expunere la radiații; • dietă săracă în crudități și bogată în carne din comerț (a cărei creștere e influențată adesea de hormoni), grăsimi și dulciuri.

Hipotiroidismul (glanda tiroidă lentă), în stadiu timpuriu, nu produce simptome vizibile (hipotiroidismul subclinic), însă, în timp, duce la boli ale articulațiilor, infertilitate sau boli cardiovasculare și dislipidemii. Hipotiroidismul poate fi responsabil de o piele uscată, oboseală excesivă, intoleranță la frig, depresie, pierderi de memorie, dereglări ale ciclului menstrual, tulburări ale somnului, constipație sau alte probleme digestive, răgușeală.

Printre cauzele care pot duce la apariția hipotiroidismului se numară bolile autoimune (tiroidita Hashimoto), îndepărtarea chirurgicală (parțială sau totală) a tiroidei, radioterapii, tratamentele pentru hipertiroidism, hipotiroidism postpartum, deficiența de iod, boli congenitale, disfuncția glandei pituitare. Tratamentul este stabilit de medic și constă în administrare zilnică de hormoni tiroidieni sintetici. La tratamentul medicamentos se va adăuga o dietă echilibrată, cu cantități limitate de grăsimi saturate și legume crucifere, zaharuri și gluten. Pacientul nu va uita de cele 30 de minute zilnice de mișcare.

Intervenție chirurgicală sigură la o pacientă cu tumoră tiroidiană


Hipertiroidismul (glanda tiroidă hiperactivă) duce la accelerarea metabolismului, scăderi bruște în greutate, având un apetit normal sau chiar crescut, ritm cardiac neregulat sau crescut. Cele mai frecvente cauze care duc la hipertiroidism sunt boala Graves, gușa multinodulară hiperfuncțională și nodulul autonom (adenomul toxic).

Hipertiroidismul se manifestă și prin scădere ponderală cu apetit normal sau crescut, nervozitate, hiperactivitate, hipersensibilitate la căldură, oboseală, insomnie, transpirație crescută, hipomenoree (flux menstrual slab), slăbiciune musculară, păr și unghii fragile, tremor generalizat atât ziua, cât și noaptea. Tratamentul pentru hipertiroidism este de lungă durată și se poate finaliza cu indicația de extirpare a glandei tiroide (tiroidectomie). La început, endocrinologul va propune administrarea unor medicamente antitiroidiene, cu rol de a bloca producția de hormoni tiroidieni.


Dr. Dhimitri Shanazo, medic primar endocrinologie la OCH explică: „Unele medicamente beta-blocante, care sunt folosite pentru tratarea problemelor cardiovasculare declanșate de hipertiroidism, sunt necesare în anumite doze și pot scădea conversia periferică a hormonilor tiroidieni în forma lor activă (T4→T3) la nivelul țesuturilor periferice, reducând parțial și intensitatea simptomelor hipertiroidismului. Acestea nu au niciun impact asupra nivelului de hormoni din organism, însă pot ameliora simptomele precum tremorul, palpitațiile sau pulsul accelerat.”

Sunt pacienți care pot prezenta reacții adverse la tratamentul medicamentos pentru hipertiroidism. De asemenea, la un procent mare dintre bolnavi, este posibil ca boala să recidiveze la întreruperea medicației. În acest caz, se poate administra iod radioactiv la pacienții vârstnici cu contraindicație la intervenția chirurgicală sau la cei care acceptă iodoterapia ca o alternativă la chirurgie, asumându-și astfel efectele secundare ale acestei terapii atât pe termen scurt cât și pe cel lung sau se apelează la îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide, ulterior acestor terapii substituția hormonală pe toată durata vieții fiind absolut necesară.

Stilul de viață sănătos – cu dietă echilibrată, mișcare, renunțare la fumat – este, desigur, pe lista oricărei persoane afectate de hipertiroidism.

Nodulii tiroidieni reprezintă o problemă medicală frecventă. Sunt mai întâlniți la femei și persoanele în vârstă. Majoritatea nodulilor tiroidieni (80-85%) sunt benigni, iar restul maligni. Ei pot fi depistați la examenul clinic, dar în mod obișnuit sunt diagnosticați cu ajutorul ecografiei.

ECOGRAFIE


Nu toți nodulii necesită puncție și biopsie. Încadrarea „benign” (adenom tiroidian) sau „malign” (cancer tiroidian) se pune, totuși, pe baza biopsiei, care de asemenea vine cu anumite contraindicații și de acuratețe medicală. Există doi factori de risc cunoscuți pentru cancerul de tiroidă: istoricul familial pozitiv și expunerea la radiații ionizante, în special în copilărie.


„Pentru femeile care își doresc să rămână însărcinate și se știu cu gușă nodulară sau antecedente tiroidiene în familie, recomandarea mea este să vină la ecografie pentru depistarea acestor noduli tiroidieni. Dacă în urma examinării imagistice se constată prezența nodulilor tiroidieni cu anumite caracteristici ecografice, se recomandă intervenția chirurgicală înainte de sarcină, pentru a evita transformări ulterioare în timpul celor nouă luni ale acestor noduli. În timpul sarcinii, datorită diminuării imunității materne (fiziologice), poate să scadă apărarea naturală împotriva infecțiilor și, totodată, a posibilelor transformări ale celulelor cu potențial canceros. Vreau să fac această observație, bazându-mă pe experiența clinică personală, aducând în vedere faptul că riscul ca acei noduli să se transforme în celule potențial canceroase, în timpul sarcinii, este foarte mare și dificil de asumat pentru o viitoare mămică”, a precizat dr. Shanazo.


Majoritatea nodulilor tiroidieni necesită doar monitorizare, medicul va efectua, ca regulă generală, o examinare cu ultrasunete o dată pe an sau, după caz, la 6 luni.

„Dacă de la o examinare la cealaltă se produc anumite modificări ecografice, precum mărirea în volum a nodulului, schimbarea ecogenității, apariția calcificărilor intranodulare, schimbarea vascularizării, creșterea numărului de noduli precum și localizarea lor în raport cu capsula tiroidiană sau apariția adenopatiilor peritirodiene, atunci se poate avea în vedere și biopsia nodulilor sau intervenția chirurgicală.”

Complicațiile intervenției chirurgicale tiroidiene pot include leziuni ale glandelor paratiroidiene din apropiere, care ajută la reglarea nivelului de calciu din sânge, și lezarea nervilor laringelui, lucru ce poate provoca răgușeală temporară sau permanentă. Dacă o tumoare nu poate fi îndepărtată cu ajutorul unei intervenții chirurgicale (este nerezecabilă sau inoperabilă), medicul va recomanda alte opțiuni de tratament.

Verificați-vă periodic starea generală de sănătate! Mergeți la medicul specialist la cel mai mic semn de disconfort, mai ales dacă recunoașteți unul sau mai multe din simptomele prezentate. Medicii OCH sunt la o programare distanță de dumneavoastră. La OCH, profesionalismul se îmbină cu tehnica de top, iar pacientului i se respectă dreptul la sănătate.


„Renumele se obține prin performanță”