och-loader

Ce sunt și cum pot fi prevenite infecțiile de spital (nozocomiale) cu Clostridium difficile

Infecțiile de spital, cunoscute și ca infecții nozocomiale, sunt o problemă de sănătate publică, mai mult decât mediatizată.  În ultimii ani  însă, lumea medicală se confruntă cu o nouă provocare  care are la bază un vinovat nu atât de bine explicat publicului. Vorbim despre un germen al  florei digestive care se găsește în mod natural în intestinul uman, alături de alți germeni care alcătuiesc microbiomul intestinal, la peste 3% dintre adulți, numit Clostridium difficile (Cl. difficile).  Se pare că prin exacerbarea creșterii acestuia, urmare a perturbarii  echilibrului florei normale intestinale, prin consum de antibiotice, de exemplu, se produc leziuni ale mucoasei colonului.

Severitatea infecțiilor pe care le provoacă acest germen este dată de o nouă tulpină, rezistentă la fluorchinolone, o categorie de antibiotic foarte utilizată la noi. Aceasta produce epidemii în spitalele din toata lumea, avand virulența crescută și recăderi frecvente.


Există însă câțiva factori de risc ai acestei infecții care trebuie luati in calcul:

• utilizarea, pentru o perioadă îndelungată, a antibioticelor, mai ales cele cu spectru larg;

• asocierea antibioticelor cu antisecretoarele gastrice;

• vârsta – persoanele cu vârste peste 65 de ani fiind mai susceptibile de a contracta o infecție cu Cl. difficile într-un anumit context dictat de condiția medicală;

• imunitatea pacientului – bolile neoplazice;

• apendicectomia.


Transmiterea se face prin intermediul sporilor, în două moduri: direct, de la persoană la persoană prin intermediul mâinilor contaminate și, indirect, din mediul de îngrijire al bolnavului prin obiectele, suprafețele sau instrumentarul contaminate. Infecția se poate manifesta ca diaree post-antibiotică, cu o formă ușoară sau moderată, ori ca o colită pseudomembranoasă cu semne mai severe: dureri, febră, creșterea leucocitelor. Lucrurile se pot complica până la șoc septic, ocluzie sau megacolon toxic. Pacienții cu forme severe de boală reprezintă aproape 20% din procentajul tuturor celor infectați, iar dintre aceștia 50% mor.


În practică, diagnosticul  este stabilit prin evidențirea toxinelor sau a bacilului în scaun. Medicii nu recomandă testarea de control,  Cl. difficile putând persista luni de zile în colon.

Tratamentul se poate face utilizând mai multe scheme, în functie de severitate sau de recăderi. Atunci când este foarte grav, se poate ajunge chiar la colectomie subtotală (adica se rezecă tot colonul).

Probioticele nu se utilizează în episodul acut, ci după remisia acestuia.

Cea mai bună soluție, pentru a preîntâmpina acest tip de infecții, este evitarea utilizării antibioticoterapiei nejustificat (mai ales cele cu spectru larg) și respectarea strictă a regulilor de igienă. De reținut că germenul este rezistent la dezinfectantele uzuale pe bază de alcool și mai sensibil la cele ce conțin hipoclorit.

Ca argumentare al celor spuse mai sus, menționăm experiența Angliei care, prin controlul antibioterapiei (s-a oprit administrarea de fluorchinolone și s-a redus utilizarea de cefalosporine) și aplicarea unor măsuri drastice de igienă, a reușit controlul transmisiei  și a redus infecția cu peste 50%.


Principalele măsuri pe care Ovidius Clinical Hospital le adoptă în lupta cu acest inamic invizibil sunt:

• aplicarea strictă a protocoalelor de izolare (salon alocat), la orice suspiciune de infecție cu Cl. difficile, încă de la internarea pacientului, precum și a precauțiunilor de contact;

• aplicarea strictă a protocoalelor de spălare/dezinfecție igienică a mâinilor de către personalul medical și instruirea periodică a acestuia;

• aplicarea riguroasă a protocoalelor privind decontaminarea mediului de îngrijire, atât în ceea ce privește suprafețele, mobilierul, dispozitivele și aparatura medicală dar și a instrumentarului;

• utilizarea de substanțe dezinfectante pe bază de clor, dar și alte sporicide în activitatea de decontaminare;

• educație pentru sănătate: pliante  de informare pentru pacientul colonizat și pentru aparținători, astfel încât să fie limitată transmiterea și în cadrul familial.

Prin înțelegerea și respectarea unor norme de igienă și medicale, astfel de fenomene pot fi evitate. De aceea, regulile impuse de către Ovidius Clinical Hospital în acest sens sunt stricte și urmate întocmai de către echipa medicală a unității.