Ocluzia intestinală este oprirea incompletă sau completă, bruscă ori progresivă, a tranzitului intestinal (obstrucție intestinală, încurcătură de mațe). Acest sindrom este considerat o urgență medicală, de aceea se impune prezentarea de urgență la medic și intervenție terapeutică rapidă.
Blocajul care determină diminuarea semnificativă sau absența tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale poate să apară oriunde la nivelul intestinului subțire (80% dintre cazuri) sau gros.
Când intestinul funcționează normal, alimentele se digeră parțial la nivelul stomacului, apoi se deplasează prin intestinul subțire și mai apoi prin intestinul gros spre rect. În intestinul subțire, alimentele continuă să se descompună, realizându-se absorbția substanțelor nutritive rezultate (proteine, glucide, lipide). Ceea ce nu a fost absorbit înaintează prin intestinul gros și este eliminat sub formă de materii fecale (scaun). Obstrucția intestinală poate opri acest proces fiziologic. Lichidele și alimentele ingerate, dar și secrețiile digestive și gazele se acumulează mai sus de obstrucție. Intestinul de deasupra blocajului (proximal) va intra în distensie (se va umfla excesiv), iar cel de sub obstacol (distal) se va colaba (se va turti). Funcțiile intestinale normale (de secreție și absorbție) se diminuează, iar peretele intestinal se congestionează și se umflă. Vasele de sânge vor fi compromise, prin scăderea fluxului sangvin la nivelul peretelui intestinal și evoluție duce la necroză (moartea peretelui intestinal) și perforație (ruptura intestinului), ceea ce va complica și mai mult situația, prin revărsarea conținutului intestinului în abdomen și apariția infecției (posibil șoc septic). Netratate, toate acestea pun viața pacientului în pericol de moarte.
Diverticulita – simptome, tratament, prevenție
Ocluziile intestinale pot fi clasificate astfel:
– mecanice (un obstacol mecanic împiedică deplasarea conținutului intestinal);
– funcționale (prin paralizie sau contracție spastică a musculaturii intestinale; aceste ocluzii sunt secundare altor afecțiuni).
Din punct de vedere al evoluției, ocluziile pot fi: acute, subacute și cronice. Chirurgical, ocluziile sunt primitive sau secundare, iar din punct de vedere al localizării, ocluziile pot fi intestinale înalte și intestinale joase. După gradul de obstrucție, ocluziile sunt complete sau incomplete.
Cele mai frecvente cauze ale ocluziei intestinale sunt:
• aderențele (cea mai frecventă cauză, indiferent de vârstă);
• hernia strangulată (mai ales la persoanele tinere);
• tumorile maligne (cauza cea mai frecventă la seniori).
20% din ocluziile intestinului gros la vârstnici sunt cauzate de diverticulită. Aderențele și herniile sunt cele mai frecvente cauze ale ocluziei intestinului subțire, iar intestinul gros are drept cauze de ocluzie malignitatea, boala diverticulară și volvusul.
Factorii de risc pentru apariția ocluziei intestinale sunt: operațiile în zona pelvină, operațiile în zona abdominală, cancerul în zona abdominală.
Cele mai frecvente afecțiuni digestive
Semnele și simptomele persoanelor cu ocluzie intestinală sunt:
– durere abdominală intensă în segmentul de intestin afectat, apoi durerea e difuză;
– constipație (oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze);
– vărsături (în cazul ocluziei de tip înalt);
– balonare, cu incapacitatea de a elimina gazele;
– zgomote abdominale puternice;
– deshidratare, dispariția apetitului;
– febră;
– hipotensiune arterială;
– afectarea stării generale;
– șoc septic (în cazurile grave).
Dacă ocluzia este localizată la nivelul intestinului subțire, simptomele apar mai rapid, iar dacă este localizată la nivelul intestinului gros, simptomatologia apare mai lent.
Ș.L. Dr. Nicolae Ciufu, medic primar chirurgie generală, explică: „Diagnosticul se pune pe baza examinării clinice a pacientului, a trecerii în revistă a simptomelor resimțite și a debutului acestora, precum și a analizelor de laborator. Este indicată investigație imagistică (radiografie abdominală, CT, ecografie, endoscopie).” Medicul va lua în calcul posibilitatea ca pacientul să sufere de o altă afecțiune intestinală care poate mima o ocluzie intestinală (apendicită acută, pancreatită acută hemoragică, neuropatii, miopatii, retenție acută de urină).
„Ocluzia intestinală presupune internarea de urgență a pacientului. În cazurile mai puțin severe, se indică repaus alimentar, montarea unei sonde nazo-gastrice și clismă, supraveghere. Dacă obstrucția nu se rezolvă astfel, se intervine chirurgical. Tot chirurgical este tratamentul ocluziei intestinale complete sau a celei mecanice. La pacientul vârstnic, de asemenea, prima indicație de tratament este abordarea chirurgicală” completează Ș.L. Dr. Nicolae Ciufu.
Apelați la medic pentru orice problemă de sănătate. La OCH credem în dreptul pacientului la sănătate și contribuim la îndeplinirea acestui crez prin profesionalism dublat de aparatură de top.
Renumele se obține prin performanță!