Hipermetropia este un viciu de refracție, un deficit de convergență ce face ca imaginea obiectelor să se formeze în spatele retinei. Persoanele cu hipermetropie pot vedea, de cele mai multe ori, bine și foarte bine, la distanță, dar au dificultăți atunci când este vorba despre privitul obiectelor de aproape.
Hipermetropia severă schimbă această relație, viciul putând determina ca toate lucrurile să pară neclare, indiferent de distanță.
Este una dintre problemele comune de vedere. Cei mai mulți copii se nasc hipermetropici, dar adesea depășesc această afecțiune. Hipermetropia devine mai frecventă odată cu vârsta. Cel puțin jumătate dintre persoanele cu vârsta peste 65 de ani au un anumit grad de hipermetropie. De asemenea, hipermetropia se poate moșteni. Dacă părinții sunt hipermetropici, este probabil ca și copilul să fie hipermetropic. Viciul se corectează cu dioptrii cu plus (+).
Hipermetropia poate fi:
• mică – mai puţin de 3 dioptrii (este cea mai des întâlnită);
• medie – între 3 şi 6 dioptrii;
• mare (forte) – peste 6 dioptrii (forma cea mai rară).
O altă clasificare a hipermetropiei, în funcție de cauzele sale, indică trei categorii:
– hipermetropia axială, dată de • un glob ocular mai mic decât capacitatea de focalizare a cristalului și corneei; • o scurtare a globului ocular (apare în cazul unor patologii care induc o deformare la nivelul globului ocular);
– hipermetropia de curbură (se micșorează raza de curbură a cristalinului);
– hipermetropie de indice (scade indicele de refracție al cristalinului, ca urmare a unor boli oculare sau a altor afecțiuni, precum diabetul zaharat).
Această problemă de vedere apare atunci când razele de lumină care intră în ochi nu se focalizează corect, pe retină, ci în spate, deoarece globul ocular este mai scurt decât capacitatea cristalinului de a concentra raza de lumină.
Este posibil ca unele persoane hipermetropice să nu observe/reclame nicio problemă de vedere. Dar, dacă mușchii oculari trebuie să lucreze mai mult, pot apărea simptome precum:
– Vedere încețoșată (în special atunci când sunt privite lucruri de aproape);
– Dificultate la citire;
– Dureri oculare surde;
– Oboseală a ochilor;
– Dureri de cap;
– Mijitul/încordarea ochilor.
Dr. Beanca Ștefănoiu, medic primar oftalmologie la Policlinica OCH Constanța explică: „Poate apărea și spasmul acomodativ, ca urmare a contracției exagerate a mușchiului care produce modificarea curburii cristalinului. Se manifestă printr-o vedere încețoșată la distanță, deși, în mod normal, hipermetropul vede bine la depărtare. Spasmul acomodativ poate fi favorizat de unele defecte de refracție asociate și de purtarea unor ochelari nepotriviți cu problemele reale ale ochiului. Pot apărea dificultăţi de vedere binoculară (vederea cu ambii ochi simultan), deoarece creierul tinde să ignore semnalele ce vin de la ochiul hipermetrop (care vede mai neclar). Uneori, hipermetropia determină un strabism convergent concomitent. Alteori, hipermetropii pot avea dificultăţi în perceperea vederii tridimensionale („în spaţiu”). La cazurile severe de hipermetropie, apărute la vârste fragede, poate să apară ambliopia („ochiul leneș”).”
De aceea este foarte important un consult oftalmologic de la vârste fragede (2-3 ani), tocmai pentru a descoperi și trata ambliopia sau sindromul ochiului leneș. Ambliopia poate fi tratată numai până la vârsta de 7-8 ani, prin purtarea dioptriilor corespunzătoare, plus efectuarea de exerciții ortoptice și purtarea ocluzorului ocular (plasture autoadeziv aplicat pe ochiul sănătos, pentru stimularea celui bolnav). De multe ori pacienții descoperă că au un ochi ambliop la un consult de rutină, când vârsta nu le mai permite tratarea ochiului leneș, astfel că rămân cu acest deficit toată viața.
„Hipermetropia se poate asocia cu astigmatism, un viciu de refracție care face ca imaginea unui punct pe retină să nu fie un punct, ci o pată, ceea ce va duce la accentuarea neclarității vederii. După 40 de ani, hipermetropul va avea nevoie de o dioptrie mai mare pentru lucrul de aproape, dar nu și pentru distanță – apare presbiopia (pierderea progresivă a capacității de acomodație a ochiilor, datorită scăderii elasticității cristalinului, odată cu înaintarea în vârstă).” adaugă dr. Ștefănoiu.
Corecția optică a hipermetropiei presupune consult oftalmologic complet, efectuat de medicul oftalmolog. Acesta va prescrie lentile convergente (+) sau lentile de contact, bifocale sau progresive de care are nevoie hipermetropul. La copiii cu strabism convergent concomitent se va prescrie corecţia totală şi efectuarea de exerciţii ortoptice, mai ales dacă se asociază şi cu ambliopie.
Procedurile chirurgicale se pot face la nivelul corneei, cu scopul de a i se mări curbura; implantul artificial de cornee va crește puterea de lentilă a acesteia.
Programați-vă la medic pentru orice problemă de sănătate. La OCH credem în dreptul pacientului la sănătate și contribuim la îndeplinirea acestui crez prin profesionalism dublat de aparatură de top.