och-loader

Scolioza – cea mai frecventă deformare a coloanei vertebrale

2022-06-25

Coloana vertebrală este compusă din 34 de vertebre de diferite mărimi și forme, care sunt unite printr-un cartilaj. În mod normal, privită din profil, coloana vertebrală are curburi specifice (lordoză cervicală, cifoză toracală, lordoză lombară). Privită din față, coloana vertebrală normală fiziologic e dreaptă, fără curburi stânga-drepta. Scolioza este o deformare tri-dimensională a coloanei vertebrale, legată de o rotație a vertebrelor una față de cealaltă, în cele trei planuri ale spațiului (sus-jos, dreapta-stânga, față-spate). În cazul acestei afecțiuni, coloana vertebrală prezintă o răsucire, iar curburile sale naturale, înainte și înapoi, sunt modificate.

Scolioza determină curbarea coloanei vertebrale lateral, putând afecta orice parte a acesteia, dar cele mai frecvente regiuni sunt zona toracică (scolioza toracică) și cea lombară (scolioza lombară). Scolioza poate avea multiple cauze, apare mai ales în copilărie și adolescență, dar și la vârsta adultă. Există diferite tipuri de scolioză, în funcție de locația exactă a curbei anormale și de vârsta pacientului. Statistic, această afecțiune apare predominant la adolescenții de sex feminin (72%), iar formele severe apar în proporție de 10:1 la fete. La persoane de peste 50 de ani (mai ales femei), poate să apară scolioza degenerativă. Cauza principală este insuficiența discului intervertebral asociată cu pierderea mușchilor, osteoporoză și slăbirea ligamentelor.

Ovidius Clinical Hospital asigură 4 linii de gardă pentru urgențele medicale

Doar un mic procent dintre pacienții cu scolioză necesită tratament. În general, scolioza este o afecțiune care nu e depistată în timp util, dar e gestionabilă, mai ales în cazul copiilor, cărora li se recomandă practicarea unor activități fizice (înot, dans sportiv), corectarea posturii (la stat pe scaun și mers), purtarea corectă a ghiozdanului (pe ambii umeri).

Există cazuri de scolioză care au indicație de kinetoterapie și corset (peste o curbură între 30-50 de grade, circa 30% dintre pacienți) sau chiar corectare chirurgicală (peste o curbură de 50 de grade, circa 10% dintre cazuri).

Din punct de vedere istoric, se crede că grecii antici au fost primii care au documentat scolioza în anul 400 î.Hr., considerând-o o boală fără leac; scolioză, în greacă, înseamnă „sinuos / arcuire, curbare”. Medicul francez Jules René Guérin a fost primul care a efectuat o procedură chirurgicală pentru a minimiza curba scoliozei, în secolul al nouăsprezecelea, dar fără a înregistra un succes.

În 1921, Katharina Schroth a venit cu un exercițiu pentru tratarea scoliozei, care s-a dovedit a fi eficient în reducerea aspectului unei coloane curbate. Este o metodă indicată drept tratament conservator în cazul mai multor modificări de statică vertebrală (scolioză, hipercifoză, hiperlordoză, maladie Scheuermann etc.).

În anii 1950, chirurgul american Paul Harrington a proiectat tija Harrington pentru a reduce chirurgical progresia coloanei vertebrale curbate la pacienții mai tineri. Înainte de a această metodă, pacienților cu scolioză li se cimentau vertebrele, fără niciun dispozitiv care să le susțină. La mijlocul anilor 1980, doi chirurgi francezi Cotrel și Dubousset au proiectat un sistem din tije și cârlige de fixare, una dintre cele mai populare metode de eliminare a curburii azi.


Recuperare și reabilitare medicală la Ovidius Clinical Hospital


Mulți oameni se nasc cu un anumit grad de deviere a coloanei, iar curburile coloanei vertebrale mai mici de 10 grade sunt considerate deviații normale ale coloanei. În cazul scoliozei, deformările coloanei sunt vizibile și se observă:
– asimetria umerilor, bazinului sau a șoldurilor (de exemplu, un umăr e mai jos comparativ cu celălalt);
– vertebre mai proeminente pe o parte a corpului;
– curbura coloanei în plan lateral (având o formă de S sau de C);
– postură deficitară.


În stare avansată, afecțiunea poate avea următoarele simptome: slăbiciune musculară, oboseală, tulburări de respirație, probleme cardiace.

Cel mai frecvent test folosit pentru a diagnostica scolioza este testul „Adam’s Forward Bend”. În timpul acestui test, medicul îi cere pacientului să se îndoaie din talie și să atingă cu palmele podeaua, ținând genunchii drepți. În această poziție, orice anomalie în curbura coloanei vertebrale este clar vizibilă. Nu există simptome specifice de scolioză. Apariția curburii anormale a coloanei vertebrale este cel mai adesea primul semn de scolioză, iar medicul evaluează întotdeauna postura pacientului în picioare, în timpul mersului și la aplecare.

Radiografia este cea care confirmă cu certitudine scolioza și îi stabilește severitatea. În funcție de vârsta și starea generală a pacientului, se poate recomanda și examen neurologic complet, ori determinarea stadiilor de maturitate a oaselor.

Radiografia digitală reprezintă cea mai utilizată metodă imagistică medicală

80% din scolioze nu au o cauză cunoscută, dar se pot puncta câțiva factori favorizanți
• defecte congenitale (oasele coloanei vertebrale s-au dezvoltat anormal în timpul sarcinii) / moștenire genetică;
• leziuni ale măduvei spinării și probleme cu funcțiile musculare și nervoase.




Scolioza este cea mai frecventă deformare a coloanei vertebrale, un procent de 2-3% din populația Terrei având această afecțiune; prevalența este de aproximativ 470-5.200 la 100.000 de persoane. An de an, în data de 25 iunie, specialiști în sănătate și pacienți afectați, marchează Ziua Internațională a Scoliozei.

Programați-vă la specialist pentru orice problemă de sănătate. La OCH credem în dreptul pacientului la sănătate și contribuim la îndeplinirea acestui crez prin profesionalism dublat de aparatură de top.Recuperare și reabilitare medicală