În această perioadă greu încercată și extrem de stresantă, refugiul nostru este să ne gândim la viitor, când toate acestea vor trece. Specialiștii ne avertizează însă că, deși pandemia se va sfârși la un moment dat, nu se așteaptă ca virusul să fie eradicat. Prevenția va juca un rol deosebit pentru noi de acum înainte, dar mai ales pentru cei care au deja afecțiuni cronice. Ș.L. Dr. Sirma Tomoș, medic primar medicină internă și medic specialist cardiologie în cadrul Ovidius Clinical Hospital, ne explică de ce, mai ales în cazul pacientului cu fibrilație arterială sau tratament anticoagulant:
„Gândirea medicală, cât și politicile de sănătate publică, trebuie să fie reorganizate astfel încât profilaxia să fie nucleul central al acestora. Trebuie să amintim faptul că mulți virusologi și experți în sănătate publică au ajuns la concluzia că efectul rezonabil al vaccinării ne va face să atingem un anumit grad de imunitate și că evoluția terapiilor va reuși să reducă suferința, dar fără a anihila complet circulația virusului. Acesta va rămâne un mare risc pentru sănătatea populațională și, în special, pentru pacienții susceptibili, în categoria cărora intră și cei cu aritmii. Este frumos să ne gândim la o ipotetică lume fără Covid-19, dar trebuie să ne pregătim și să acționăm ca și când acesta nu va dispărea niciodată.”
Grupul de pacienți cu fibrilație atrială intră în categoria pacienților “la risc foarte înalt” în condițiile asocierii cu infecția SARS-CoV-2. Conform studiilor Framingham, o pătrime din populația adultă din Statele Unite ale Americii suferă de fibrilație arterială.
„Deși sunt multe necunoscute în ceea ce privește infecția SARS-CoV-2, din nefericire avem și câteva certitudini. Una dintre ele este că pacienții cu fibrilație arterială au risc crescut de a face complicații catastrofice, greu de stăpânit în condițiile unui pacient deja ventilat, caz în care aritmia nu este tratabilă până la momentul rezolvării patologiei infecțioase. În cazul acestei asocieri se ridică și întrebarea dacă infecția asimptomatică sau pauci-simptomatică (care actual nu necesită spitalizare) poate afecta sau facilita asemenea unui “cal troian” alte afecțiuni”, ne spune Dr. Tomoș.
Conform mai multor studii recente, aritmiile sunt frecvent raportate la pacienții cu infecție SARS-CoV-2, cea mai frecventă fiind tot fibrilația arterială, iar un rol cheie în apariția acestor aritmii îl au modificările electrochimice și remodelarea structurală miocardică. În Italia, prevalența fibrilației arteriale asociată infecției SARS-CoV-2 a fost de 19-21% , subliniind și faptul că mortalitatea la pacienții cu această asociere a fost de 36-42%. De asemenea, cercetările au scos la iveală că 75% dintre pacienții geriatrici diagnosticați cu infecție severă Covid-19 avuseseră istoric de fibrilația arterială, iar 24,5% dintre pacienții decedați postinfecție Covid-19 aveau și fibrilația arterială diagnosticată anterior infecției, iar 10% dintre aceștia au dezvoltat-o în cursul infecției.
De ce apar însă aceste riscuri în cazul fibrilației arteriale?
„Perioada de 6-14 zile de incubație a Covid-19 nu poate explica apariția fibrozei miocardice – baza structurală a fibrilației arteriale, care necesită luni pentru a se dezvolta. Astfel, la pacienții vârstnici cel puțin, se ridică suspiciunea că infecția virală este doar un catalizator, existând un substrat preexistent pentru fibrilația arterială, unde includem și hipertensiunea arterială.
În cazul infecției SARS-CoV-2, scade numărul de receptori ai enzimei de conversie a angitensinei 2 disponibili, apar distrucții minime endoteliale, crește stresul oxidativ și formarea de cytokine pro-inflamatorii, culminând cu “furtună citokinică” și cu dezechilibrul balanței acido-bazice și electrolitice (de altfel, hipopotasemia a fost diagnosticată la 61% dintre pacienții spitalizați).
La aceste modificări se mai adaugă faptul că tratamentul administrat în infecția SARS-CoV-2 cum ar fi: hydroxicloroquina, azitromicina, ritonavirus, lopinavirus, alterează balanța electrolitica, ducând la apariția de hipopotasemii, hipomagneziemii și/sau hipocalcemii, cresc riscul de sindrom QT lung și implicit cel de apariție a aritmiilor.
De asemenea, antiviralele (Ritonavir, Lopinavir) cresc riscul de hemoragie motiv pentru care se recomandă că cel puțin pe perioada tratamentului antiviral să se evite administrarea de anticoagulante orale, heparina (inclusive HGMM) fiind alternativele sigure în aceste situații”, a detaliat medicul de la Ovidius Clinical Hospital.
Vaccinarea persoanelor cu fibrilație arterială sau tratament anticoagulant
Cât privește vaccinarea persoanelor cu fibrilație arterială sau tratament anticoagulant, efectele adverse ale vaccinului sunt aceleași ca în cazul populației generale. Este important însă ca aceste afecțiuni să fie controlate și compensate.
„Pacientul cu fibrilație arterială sau tratament anticoagulant care vrea să se vaccineze va urma întocmai sfatul medicului curant pentru a “ține în frâu” aritmia, atât din punct de vedere al ritmului, cât și al frecvenței cardiace sau riscului trombotic”, a adăugat medicul.
Din nefericire, perioada de pandemie a ridicat o serie de probleme care țin de asigurarea în condiții de securitate epidemiologică a monitorizării pacienților cu boli cronice. Problematica cea mai importantă a este în continuare faptul că pacientul refuză contactul cu mediul spitalicesc, ceea ce crește riscurile. Postvaccinare, pacientul trebuie să-și monitorizeze frecvența cardiacă și să asigure profilaxia acutizărilor.
„Mai sunt o serie de riscuri pentru care pacienții trebuie să colaboreze cu medicul. Conform ultimelor recomandări ale American Heart Association, menținerea în limitele normale ale valorilor tensionale scade mortalitatea și reduce comorbiditățile asociate Covid-19.
24-32% dintre pacienții internați pentru patologie SARS-CoV-2 sunt diabetici, aceasta fiind și cea mai frecventă comorbiditate asociată fibrilației arteriale. Conform American Diabetes Associasion, deși pacienții cu diabet zaharat au risc crescut de a face complicații grave în cursul infecției SARS-CoV-2, ‚riscul de afectare severă este relativ redus dacă diabetul este controlat terapeutic’.
Asocierea infecției SARS-CoV-2 cu fibrilația arterială crește exponențial riscul trombotic (de apariție de microcheaguri), deci crește exponențial riscul de accident vascular cerebral ischemic și infarcte miocardice. În aceste patologii, apare un risc sinergic de tromboză care este cu atât mai mare cu cât la fibrilația arterială se mai asociază și: hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă, obezitatea, diabetul zaharat sau bolile vasculare.”
Cu toate acestea, există o serie de măsuri suplimentare care țin și de stilul de viață, pe care pacientul le poate lua pentru sănătatea sa, conform Dr. Tomoș:
a) Trebuie să pună în practică măsurile susținute de experții din sănătate publică (spălarea frecvența a mâinilor, purtarea măștii în locurile publice, menținerea distanțării sociale);
b) Scăderea în greutate: date științifice leagă greutatea corporală de fibrilația arterială. Chiar și câteva kilograme în minus fac o mare diferență atât în ceea ce privește riscul trombotic, cât și a răspunsul terapeutic;
c) Somnul are rol benefic;
d) Optimizarea nivelului de stres;
e) Activitate fizică are efecte protective;
f) Evitarea completă a alcoolului și băuturilor energizante;
g) Evitarea zahărului și, în general, carbohidraților deoarece fluctuațiile glicemiei cresc riscul de apariție a fibrilației arteriale;
h) Menținerea unei balanțe normale a electroliților. Alimentația bogată în potasiu, magneziu și calciu (de la spanac până la căpșuni, broccoli, banană sau roșii) are un efect benefic;
i) Administrarea de vitamina D, dar de menționat că nu în exces, are efect benefic.
Pentru informații și programări, sunați la 0241 480 400.