Radioterapie stereotactică

Radioterapia stereotactică este o tehnică prin care se administrează cu precizie crescută doze mari de iradiere la nivelul tumorii (mai multe fascicule de radiații, din mai multe unghiuri diferite), în timp ce țesuturile din jurul ei primesc o doză mult mai mică. Acest lucru reduce riscul de efecte secundare. Este o formă modernă, avansată de radioterapie, cu efect terapeutic maxim, într-un timp mai scurt decât terapia convențională. Radioterapia stereotactică funcționează precum alte forme de radiații, deteriorând ADN-ului celulelor tumorale care își pierd astfel capacitatea de a se reproduce și mor.

Există două tipuri de radioterapie stereotactică: radiochirurgia stereotactică (stereotactic radiosurgery – SRS) și radioterapia stereotactică a corpului (stereotactic body radiation therapy – SBRT) sau radioterapia stereotactică ablativă (stereotactic ablative radiation therapy – SABR).

Centrul de Oncologie și Radioterapie OCH

În ciuda denumirii, radiochirurgia stereotactică (SRS) este o procedură non-chirurgicală (nu se face nicio incizie, nu este îndepărtat niciun țesut), o formă precisă de radioterapie ce presupune administrarea tratamentului la nivel cerebral sau vertebral, de obicei într-o singură ședință. Prin aceeași procedură se țintesc și diferite tumori benigne (de exemplu meningioame, adenom hipofizar, neurinom acustic, schwannom vestibular).

Radioterapia: îndreptar pentru pacientul cu cancer

Radioterapia stereotactică a corpului (SBRT) sau radioterapia stereotactică ablativă (SABR) se administrează în una sau mai multe ședințe de tratament (de regulă 3 până la 5, dar nu mai mult de 10) și se adresează tumorilor mici din torace, abdomen sau pelvis care nu pot fi îndepărtate chirurgical sau tratate cu radioterapie convențională. În cazul fracționării dozelor terapeutice, tratamentul se va întinde pe o durată de 1-2 săptămâni, fiind administrat în 2-3 zile pe săptămână.

Iradierea stereotactică poate fi folosită atât în cancere în stadii incipiente, cât și în cele metastatice; pacienții cu tumori mici și puține la număr sunt cei mai buni candidați pentru stereotaxie. Radioterapia stereotactică poate, de asemenea, să trateze zone ale corpului care au fost tratate anterior cu radioterapie.

De reținut: nu toți pacienții se califică pentru radioterapia stereotactică. Indicațiile pentru acest tratament sunt formulate de medicul specialist (echipa multidisciplinară), pe baza tuturor datelor clinice ale pacientului.

De ce se îmbolnăvesc oamenii de cancer

Acest tip de iradiere este complex și necesită o pregătire atentă. Într-o primă etapă se va face o simulare (cu ajutorul scanărilor CT / RMN) așa cum se face pentru orice tratament prin radioterapie, pentru a se determina cea mai bună plasare și imobilizare a corpului. Pacientului i se pot aplica marcaje pe piele, se pot executa măști sau se pot utiliza diverse mijloace de imobilizare, ori se plasează markeri în tumora sau în apropierea ei pentru a se putea păstra zona de tratament complet nemișcată.

O ședință de radioterapie stereotactică durează câteva minute (incluzând pregătirea pacientului), se efectuează ambulatoriu, nu necesită anestezie și nu este dureroasă; pacientul își poate relua rutina curând după tratament. Reacțiile adverse diferă de la caz la caz, în funcție de localizarea tumorii și de dozare, dar, în general, efectele secundare sunt mai puține decât în radioterapia convențională; acest lucru se datorează faptului că zona tratată este bine delimitată și mai puțin țesut sănătos este expus radiațiilor. Cele mai frecvente simptome întâlnite la această abordare terapeutică sunt oboseala (pasageră) și piele sensibilă în zona de tratament. În urma SRS, tumorile benigne se pot contracta într-o perioadă de 18-24 de luni, iar tumorile canceroase primare și metastatice se pot micșora mai rapid (chiar și în câteva luni).